Arhitectura peisagistica - partea 2
ANTICHITATE
Inca din mileniul al treilea IdHr Egiptenii isi amenajau gradinile langa case, inconjurate de ziduri. In timp aceste gradini au devenit standard, avand in centru un mic helesteu inconjurat de cativa pomi fructiferi si plante ornamentale, imaginile acestora fiind reproduse si in decoratiunile tombale.
In Mesopotamia, una dintre cele sapte minuni ale lumii erau celebrele Gradini Suspendate. Includeau copaci plantati pe terase suspendate, fiind situate langa palatului lui Nebuchadnezzar II. In partea de nord asirienii si persii erau pasionati de gradinarit, amenajand parcuri de mari dimensiuni, cu zone de padure densa, in care organizau partide de vanatoare. In cadrul asezarilor gradinile erau patrate, inconjurate de ziduri si irigate de bazine si canale, umbra fiind asigurata de palcuri de pomi. Aceste gradini erau un simbol al Paradisului, inspirandu-i pe artistii si poeti persani, dar si pe tesatorii de covoare.
In vechea Grecie divinitatile aveau mici cranguri, case naturale dedicate zeilor si daimonilor. Casele aveau o curte sau gradina, imprejmuita cu ziduri si inconjurata de coloane.
Din secolul V IdHr gradinile publice ateniene si aleile strajuite de coloane de la Acamedia si Lyceum erau frecventate mai curand de filosofi si de discipolii acestora decat de locuitorii obisnuiti. Si locuintele romane aveau o gradina incadrate de coloane, asa cum relateaza Plinius cel Batran sau cum arata frescele de la Pompei. Vilele situate pe dealurile din preajma Romei aveau gradini ample, cu terase. Cetatenii bogati isi permiteau chiar gradini impresionante, cu porticuri, sali pentru banchete si sculpturi. Oamenii de rand se puteau bucura de gradinile aflate langa baile publice.LUMEA ORIENTALA
Musulmanii, care locuiau in regiuni unde climatul era uscat si fierbinte, s-au inspirat de la oazele din desert, vechile gradini persane fiind amenajate in jurul surselor de apa. Gradinile musulmane erau de regula curti (cei bogati aveau chiar mai multe) inchise de ziduri, cu arcade, arbori, tufisuri. Monotonia era sparta de fantani, bazine, alei acoperite cu tigle colorate, jocuri de umbre si lumini realizate cu ajutorul trucurilor arhitecturale. Inainte de secolul XV maurii din Spania construise gradini superbe la Cordoba, Toledo si in special la Alhambra, in Granada. Gradini similare, in care florile, pomii fructiferi, sursele de apa erau aranjate intr-o compozitie unificata, au fost construite in India, in secolele XVII-XVIII. Cel mai cunoscut exemplu raman gradinile Taj Mahal din Agra si Shalimar din Lahore.
In China palatele, templele si casele erau construite in jurul unei serii de curti interioare, in care se puteau planta copaci si flori, adesea in ghivece pentru a putea fi schimbate in functie de anotimp, sau se amenajau mici bazine. Orasul Imperial din Beijing includea gradini cu lacuri artificiale, mici dealuri, poduri si pavilioane.
 |
Gradinile reprezentau o traditie pentru cultura nipona, fiind inspirate de creatiile similare din China si Corea.In trecut palatele, templele, vilele celor din castele superioare aveau gradini, proiectate pentru a fi o parte integranta a aansamblului arhitectural. Kyoto era un oras faimos intre altele si pentru gradinile sale. O gradina clasica includea bazine si cascade miniaturiale, pietre, stanci si nisip, plante diverse. Cei care doreau puteau adauga felinare din piatra, sculpturi, poduri din lemn, porti si pavilioane. |
Fiecare element al gradinii era atent ales si asezat, uneori de calugarii Zen si pictori, pentru a crea o stare de liniste, armonie si pace. Aceasta traditie este inca vie in Japonia, influentandu-i si pe numerosi arhitecti peisagisti europeni