Humusul. Sanatate pentru pamant
Atunci cand nu este deranjata, natura are un ciclu aproape perfect. In padurile mixte, copacii si plantele isi extrag singure nutrientii pentru a creste. Atunci cand mor, acesti nutrienti se reintorc in sol, printr-un complex proces de descompunere. Fara fertilizatori si fara sapaturi. Gradinarii, pe de alta parte, nu lasa nicio frunza sa se depuna in gradina lor. Din diferite motive (obiceiuri impamantenite sau simtul estetic exagerat) acestia vor elimina orice resturi de frunze sau flori ofilite cazute pe sol si vor sapa bine pamantul, pentru a ajuta gradina sa "vietuiasca". Ei bine, toate aceste masuri pot avea efecte catastrofice asupra pamantului. In ultimii 20 de ani, expertii au predicat ca sistemul "fara aratura" este cel mai bun pentru sol. Humusul - cel care asigura fertilitatea solului, substanta de viata datatoare, ca sa ne exprimam astfel - este cel caruia trebuie sa i se acorde o atentie deosebita, astfel ca solul nu trebuie sapat, ci greblat, cel mult, pentru ca aceasta substanta vitala naturala sa nu fie indepartata.
Biologul Phil Brookes, cel care se ocupa cu cercetarea solului la una dintre cele mai vechi statii de cercetare in domeniul agriculturii din lume: Rothamsted, sustine ca humusul este cel mai important element pentru sanatatea pamantului. Acesta este reprezentat de materia organica descompusa din sol, care asigura hrana plantelor si care reprezinta un factor de protectie impotriva bolilor, datorita prezentei unor substante numite fitoalexine, substante care pentru plante au un rol asemanator anticorpilor. Humusul ia nastere din descompunerea rocilor, animalelor si plantelor, fiind "caminul" unui numar impresionant de mici animale si micro-organisme. Acestea se descompun in timp, eliberand substante complexe, continand, printre altele, trei elemente vitale pentru sanatatea pamantului: azotul, fosforul ºi potasiul, intr-o forma pe care radacinile plantelor si copacilor vii o pot absorbi cu usurinta. Aceast mix magic imbunatateste considerabil structura solului si retentia de apa.
Pentru a imbogati cantitatea de humus din sol, exista cateva metode la indemana oricui:
- mulcirea reprezinta procesul de creare a unui strat artificial de 2-3 cm grosime la suprafata solului, alcatuit din talas, scoarta de copac, rumegus, sau alte deseuri lemnoase si resturi vegetale. Acest strat are rolul de a impiedica dezvoltarea buruienilor, mentine o umiditate relativ constanta in sol iar, prin descompunere, materia organica se transforma in humus;
- ingrasamintele verzi - cea mai simpla metoda de a imbogati solul in azot, consta in cultivarea unor plante erbacee, care vor fi cosite in plina perioada de vegetatie, apoi resturile plantelor, inca verzi, vor fi ingropate in terenul respectiv, la o adancime mica. Dintre aceste plante, cele mai folosite sunt lupinul, trifoiul, sparceta si sulfina. Ele sunt specii leguminoase care au proprietatea de a fixa in sol azotul din atmosfera. Azotul este elementul vital necesar pentru ca plantele sa creasca puternice si sa fie protejate impotriva elementelor daunatoare. Un gradinar inteligent va cultiva, de asemenea, printre staturile de flori, si leguminoase, precum: fasolea sau mazarea, cele care adapostesc in radacinilor lor bacterii ce elibereaza azot.
- rotatia culturilor - metoda clasica care contribuie la sporirea fertilitatii solului cu ajutorul chiar al plantelor cultivate pe teren, oranduite dupa un plan special in acest scop.
Este recomandat sa se faca o analiza a solului (ideal in primavara) pentru a verifica echilibrul acestuia. Fertilizarea conduce la poluarea panzei freatice, insa folosirea unei cantitati mici de fertilizatori chimici este bine-venita uneori. Fertilizarea artificiala nu contribuie la imbogatirea cantitatii de humus din sol, insa confera plantelor stabilitate. Cea mai buna metoda este cea a combinarii acestor metode de fertilizare.
Photo: wildgingerfarm.com
Corina Dovinca
InCasa.ro