Ienupar

Fam. Cupressaceae

Ecologie si raspindire: Ienuparul prefera locurile luminoase, cu umiditate atmosferica ridicata, rezista la ger si seceta, nepretentios fata de sol.

Perioada de vegetatie: Planta multianuala.

Perioada de recoltare: fructele de ienupar se culeg in al doilea an la maturitate deplina, cind devin negricioase incepind din octombrie pina in iarna, prin lovirea sau scuturarea usoara a ramurilor pentru a nu cadea si pseudobacele vrzi, sub ramuri intinzindu-se o prelata. Se usuca in strat subtire, rasfirindu-se din cind in cind.

Bolile in care se utilizeaza:

Uz intern: bronsite cronice, enterocolite, diabet, acnee, eczeme, litiaza vezicala, reumatism, hepatita epidemica, anorexie, edeme renale, edeme virotice, edeme cardio-renale, guta, hidropizie (acmulari de lichid in tesuturile si seroasele organismului, ca pleura, pericard, peritoneu, articulatii).

Uz extern: reumatism, stimularea circulatiei periferice, tuse, gripa, guturai.

Retete: pentru tratamentul intern, infuzia o preparati in felul urmator: 2 lingurite de fructe la 200 ml apa clocotita din care se iau 3-4 linguri pe zi intre mese (in raport de dureri). Pentru tratamentul extern se recomanda uleiul de ienupar: 10 g de ulei de ienupar se amesteca cu 100 ml alcool, intr-o sticla in care se lasa timp de 4-5 ore, folosindu-se doar seara la culcare pentru frectii.

Solutia pentru frectii se mai poate prepara si astfel: o mina de fructe zdrobite se amesteca cu circa 100 g alcool, iar dupa citeva zile se adauga un litru de otet de vin. Dupa o macerare de 7-8 zile se strecoara si se intrebuinteaza in stari febrile.

ATENTIE! Este strict necesar sa se respecte doza prescrisa.Orice supradozare poate duce la iritarea cailor renale si produce hematurie.