Mierea

Tratamentele cu miere au trecut proba timpului, mierea pastrandu-si faima de medicament, pe langa aceea de aliment delicios.

Ce este mierea?

Miere poate fi numit orice sortiment de lichid dulce, cules, preparat si depozitat de albine in faguri. In Romania, ''miere'' este un nume generic folosit pentru mai multe sortimente de acest fel.

Din punct de vedere fizic, mierea este un lichid vascos care se poate cristaliza foarte usor, partial sau total, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi readus la cea lichida prin incalzire pana la 30 de grade Celsius, temperatura care nu trebuie depasita pentru a nu i se altera calitatile (se stie ca temperatura in stupul albinelor este in jur de 35 de grade Celsius).

Din punct de vedere chimic, mierea este un anumit amestec de substante organice deosebit de complexe, in care s-au identificat pana in prezent peste 70 de componente. Printre acestea, se numara glucoza, fructoza si alte forme de zahar invertit (70-80% in mierea nectar si 60-70% in mierea de mana). Substantele nezaharoase (2-5% in mierea de nectar si 4-12% in mierea de mana) reprezentate prin proteine, acizi organici, saruri minerale, hormoni, vitamine, enzime, antibiotice si zaharoza (valoarea maxima admisa in Romania este de 5% in mierea de nectar floral si 10% in mierea de mana).

Starea fizica difera foarte mult  dupa conditiile de pastrare (lichida, semisolida sau solida cristalizata) si dupa conditiile de conservare. Compozitia chimica difera  insa si mai mult de la un sortiment la altul. Compozitia biologica ajunge sa difere chiar de la o zi la alta, pentru acelasi esantion de miere, in functie de conditiile de conservare. In afara stupului, acest lucru este foarte evident, dar chiar in interiorul stupului mierea poate diferi in functie de diferitele ei grade de maturare. Mierea folosita in consumul obisnuit se face intotdeauna dintr-un amestec, mai mult sau mai putin omogen, de miere din mai multe flori, din zile diferite, din mai muti stupi, regiuni si recolte. Asadar, in prepararea mierii se fac mai multe omogenizari: o data in stup, de catre albine (prin recoltarea, prepararea si depozitarea nectarului in faguri), iar a doua o fac apicultorii la extractia mierii.

Pentru a limita acesti factori si pentru a avea o miere de o calitate cat mai buna, exista anumite nrme care trebuie respectate.

Sortimente de miere

Numarul sortimentelor de miere il depaseste chiar si pe acela al sortimentelor de flori melifere, dar in general, se admit trei mari categorii de miere de albine:

- miere de nectar (floral sau extrafloral);

- miere de mana;

- miere de zahar industrial (nu este admisa ca miere naturala).

Sortimentele de miere de nectar variaza cel mai mult in functie de loc.

Dupa anul in care a fost recoltata, mierea se imparte in trei categorii:

- miere de nectar poliflora obisnuita;

- miere de nectar poliflora regionala (de munte, de faneata, de delta);

- miere de nectar monoflorala (de tei, de salcam, de izma, de floarea-soarelui, etc.).

Sortimentele de miere difera foarte mult intre ele. Se pot diferentia fie prin insusirile lor organoleptice (culoare, aroma si gust), fie dupa analize efectuate in laboratoare speciale. De aici usurinta cu care o miere falsificata poate fi considerata naturala.

In Romania, cel mai se sunt intalnite urmatoarele sortimente: mierea de salcam, de salcie, de trifoi si lucerna, mierea de tei, de zmeura, de hrisca, de sulfina, de brad, artar si stejar.

Dupa calitatea ei comerciala si indicii organoleptici (de gust) mierea este impartita in doua categorii:

- miere de calitate superioara A (de salcam, de tei, etc.);

- miere de calitate inferioara B (de hrisca, de iarba neagra, etc.).

Actiunea terapeutica a mierii

Mierea este folosita si ca medicament. Cele peste 70 de substante active din punct de vedere biologic confera mierii o paleta larga de efecte benefice. In continuare vom prezenta pe scurt actiunile terapeutice globale ale mierii:

1. Actiunile generale cel mai des semnalate sunt urmatoarele: intaritoare, fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, antigerminative, protective, nutritive, hemostatice (opresc hemoragia), regeneratoare.

2. Actiunile speciale medicinale ale plantei medicinale din care provine mierea, de exemplu ale azulenului continut de florile de musetel sau de tei, care sunt transpuse in mierea de nectar de tei sau musetel.

3. Actiunile specifice ale unor substante identificate sau doar presupuse: vitamine, enzime, antibiotice, substante dezinfectante, calmante, antidiareice, etc.

Chiar si simpla lor enumerare arata cat este de variat spectrul actiunilor farmaco-terapeutice ale mierii.

Mierea ca tratament

Ca la orice medicament, indicatiile sunt in functie de actiunile farmaco-fiziologice generale, speciale si specifice descrise la miere. Vom face in continuare o prezentare globala a indicatiilor terapeutice ale mierii si vom apelala o clasificare in functie de rezultatele obtinute in diverse boli. Astfel, clasa A cuprinde indicatiile cu rezultate sigur pozitive peste 70%, confirmate frecvent; clasa B cuindicatii ale caror rezultate sunt inca insuficient confirmate, deci indicatii probabile si clasa C, ale carorrezultate sunt inca in stadiu experimental.

Clasa A: rani sangerande, arsuri, degeraturi, unele afectiuni chirurgicale. Intre afectiunile bolilor interne se inscriu: gastrita, duodenita, bolile de inima, de ficat si ale cailor biloare. Afectiunile cailor respiratorii: corize (guturai), rinite, sinuzite, faringite, bronsite. Afectiuni endocrine: sindroame hipoanabolice (slabire fizica), insuficienta hipofizara, boli endocrine, insuficiente paratiroidiene (tetania cronica latenta sau spasmofilia); afectiunile ginecologice: diferite infectii microbiene, micotice (cu ciuperci), tricomonatice (cu tricomonas), eroziuni, plagi diferite, etc; afectiuni psihiatrice si neurologice: anorexia mentala (slabire fizica), starile depresive, starile cosectice (scaderi in greutate si anemie).

Clasa B: afectiunile chirurgicale ca: plagile arsurilor infectate, ulcerele varicoase, ulceratiile tegumentare care se vindeca greu. In afectiunile dermatologice (ale pielii), in unele eczeme, in afectiunile bolilor interne, in maladia ulceroasa, gastrica sau duodenala, in bolile de rinichi. De asemenea, sunt indicatii probabile ale mierii in unele bai de ochi (conjunctivite).

Clasa C: intre afectiunile chirurgicale, fistulele; afectiunile dermatologice: diferite micoze (ciuperci) ale pielii, ale cavitati bucale; din bolile interne: colecistite, enterite, enterocolite, otraviri alimentare cu ciuperci sau substante toxice, alcoolism; boli de plamani: bronsectazie, abces pulmonar, TBC pulmonar, astm bronsic.