O scurta istorie a scaunului
Christopher Dresser, unul dintre cei mai de seama designeri ai timpului, de origine britanica, oferea in anul 1873 urmatoarea definitie scaunului: "un taburet cu spatar, taburetul fiind o plansa sustinuta la distanta de podea prin suporti". Odata cu trecerea vremii, insa, niciuna dintre notiunile utilizate de Dresser nu mai este absolut necesara pentru a defini un scaun. In zilele noastre cel mai important aspect in realizarea acestui obiect de mobilier (si nu numai) vizeaza imbinarea fericita dintre estetic si functionalitate. Mai mult decat atat, scaunul reflecta ºi el un anumit statut social, reprezentand un barometru al schimbarilor economice survenite de-a lungul timpului. Daca in perioada de recesiune economica, forma si materialele folosite in confectionarea acestor obiecte oglindeau nevoia de obiecte utile si durabile, in perioada de prosperitate economica, tendinta generala este catre forme si decoratiuni extravagante, in ideea "artei de dragul artei".
Secolul XX, caracterizat din punct de vedere al designului prin rationalism, a adus in atentie cateva scaune total antirationaliste, caracterizate insa prin avangardismul materialelor si al tehnologiilor folosite si prin mesajul estetic transmis. In materie de design modernist s-au impus doua forme de abstractizare: geometrica (promovata de Marcel Breuer; Ludwig Mies van der Rohe si Le Corbusier) si organica (avand ca reprezentanti pe: Eero Saarinen, Charles Eames, Alvar Aalto).
Wassily chair creat in anul 1925 de catre Marcel Breuer, Barcelona chair (1929) al lui Ludwig Mies van der Rohe, Paimio chair (1931) al lui Alvar Aalto, Chaise longue-ul (1928) lui Le Corbusier demonstreaza ca productia de masa nu exclude creatia si ca esteticul poate reprezenta o alta latura a functionalului. Cu toate acestea, proiectele propuse de designeri presupuneau un volum mare de munca, total neadecvat productiei de masa.
Principalul aspect este ca aceste obiecte avangardiste, adevarate piese de arta, au reusind sa sparga barierele si sa influenteze productia ulterioara prin aparitia pe piata a unor scaune ale caror functionalitate si utilizare la scara larga nu exclud ideea de arta.
Desigur ca s-a pastrat tendinta de a epata prin crearea unui design socant in materie de scaune si fotolii. Pe langa numeroasele forme si modele: ondulate, ergonomice, simple sau tapitate cu diverse materiale (tesaturi, piele, materiale textile), cu structura metalica, cromata, cu finisaj din lemn etc., au aparut si cateva modele ce pot fi catalogate drept "ciudatenii": s-a inventat "scaunul din carne", confectionat din materiale care imita oasele si muschii de vita sau asa-zisul "Sheep Chair", invelit in lana si impodobit cu trei capete de oaie. Pentru cele mai extravagante gusturi exista scaunul cu picioare de dama sau cel din manusi de box.