Papadia
Primele mentiuni asupra efectelor terapeutice ale papadiei dateaza din timpul medicilor arabi Rhazes si Avicena. In tratatul sau de medicina, "Cartea Tamaduirii", Avicena o recomanda in tratarea unor afectiuni.
Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele convalescenta, etc. Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii.
Recoltarea frunzelor, a florilor sau a bobocilor de papadie se face primavara, inaintea sau la inceputul florii, iar uscarea lor se realizeaza la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. In schimb, radacinile pot fi recoltate din luna iulie pana toamna tarziu si se usuca la soare, dupa ce au fost in prealabil spalate si indepartate cele seci sau noduroase. Este bine ca recoltarea plantelor si florilor sa se faca de pe terenuri aflate la periferia oraselor, mai putin poluate si care nu au primit substante chimice, pesticide, ierbicide, etc.
Papadia este foarte mult consumata in Japonia, Italia, Franta, India, SUA, etc., fiind cultivata ca orice planta de gradina.
Inca din antichitate, frunzele tinere de papadie au fost consumate sub forma de salata mult apreciata pentru gustul deosebit, usor amarui. Ca valoare nutritiva, ea se situeaza cu mult inaintea laptucii, a spanacului, a rosiilor, etc. - avand 45 calorii la 100 g produs - fiind destul de bogata in protide (2,8%) si glucide (7,5%). Frunzele verzi mai contin vitaminele A, B2, G si D, precum si numeroase elemente minerale, fiind indicate in curele timpului de primavara. Din frunzele tinere se obtine o excelenta salata; se spala bine cu apa rece, se sareaza, li se adauga otet si ulei, putand fi consumate ca atare sau ca un adaos la slaninuta taiata bucatele foarte mici in prealabil rumenite. Salata poate fi data la cuptor incins timp de 2-3 minute.
 |
|
 |
In afara de salata, frunzele proaspete se pot adauga si altor mancaruri, mai ales celor cu carne si peste. Floarea, eventual macinata, se adauga de asemenea la ciorbe si salate orientale sau poate fi consumata prajita, ca o adevarata delicatesa. Radacina uscata si tocata marunt se foloseste la prepararea unei excelente bauturi care poate inlocui cafeaua sau ceaiul. Dupa ce radacinile au fost curatate si spalate bine se fierb in apa sarata cam 5-6 minute, apoi se pun la uscat.
Florile galbui, atat de raspandite, pot fi folosite si ele la prepararea dulcetii. Pentru dulceata se aduna circa 400 de flori de papadie care se lasa in apa rece timp de o zi. Dupa ce au fost bine spalate, florile se amesteca cu o lingura de sare de lamaie, sau 2 lamai taiate marunt, inclusiv coaja. Amestecul respectiv se toarna intr-un vas de 0,5 litri plin cu apa clocotita, dupa care totul se fierbe timp de 15 minute. Fiertura respectiva, radacina, se strecoara, i se adauga 1 kg zahar si se fierbe din nou pana se obtine o zeama de dulceata asemanatoare ca densitate si gust cu mierea de albine.
Proprietatile miraculoase, terapeutice, ale acestei plante se conserva foarte bine si cand aceasta este preparata sub forma de nectar. Intr-un borcan de 3 litri se pun straturi alternative de flori de papadie cu straturi de zahar tos, totul bine tasat pana ce intreaga masa devine compacta si aerul este eliminat complet. Produsul astfel obtinut se prezinta sub forma unui lichid brun, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars. Din acest nectar se consuma cate 1 lingurita pe zi ca atare sau ca adaos la ceai sau alte bauturi nealcoolice.