Plafoanele acustice

Datorita acestor proprietati multiple, a importantei acestora si in functie de destinatia zonei, materialelor li se confera un aspect diferit. Ele indeplinesc diferite functii, au capacitatea de a reflecta lumina, sunt rezistente impotriva propagarii focului, sunt durabile si pot fi intretinute cu usurinta. Prin urmare, in prezent exista o gama larga de materiale si structuri fonoabsorbante, cu forme multiple, adecvate diferitelor cerinte ale unui proiect de arhitectura pentru zone cu cele mai felurite destinatii.

Pe scurt despre sunet si propagarea acestuia

Sunetele percepute intr-o incapere, indiferent daca este vorba de o aula a unui amfiteatru, o sala de clasa, un birou sau un coridor de spital sunt alcatuite din doua componente:

1) sunetul direct - sunetul care se propaga direct spre ureche din punctul de origine;

2) sunetul indirect - sunetul care ajunge la ureche dupa ce a fost reflectat o data sau de mai multe ori de suprafetele incaperii sau a fost transmis dintr-o incapere in alta.

Atunci cand sunetul se loveste de suprafata unui material oarecare, o parte a energiei sale este absorbita, o parte este transmisa, iar restul este reflectat inapoi in camera. Suprafetele cu finisaje dure obisnuite, cum sunt tencuiala uscata, tencuiala umeda, betonul si sticla absorb foarte putin sunetul. Materialele fonoabsorbante sunt proiectate astfel incat sa absoarba un procent din energia incidenta a sunetului. Prin urmare, functia unui material fonoabsorbant intr-o camera este reducerea sunetul reflectat, iar gradul in care dorim acest lucru depinde, in principal, de destinatia incaperii.

Astfel, de exemplu, intr-o sala de clasa trebuie sa se auda clar cursul predat de profesor, sau sa se asculte muzica in conditii acustice bune intr-o sala de concerte. In aceste incaperi, materialele acustice sunt incorporate de la inceput in proiectul camerei. Pe de alta parte, zgomotele dintr-un birou, un restaurant, un coridor de scoala, o sala de bowling sau o hala de fabrica, pot fi excluse aproape in intregime (cu exceptia conversatiei purtate la distanta mica), fiind zgomote indezirabile. Aceste zgomote pot distrage atentia sau pot fi deranjante, avand efecte negative asupra comunicarii, confortului si eficientei muncii. In astfel de incaperi, se folosesc materiale fonoabsorbante pentru a indeparta o cantitate cat se poate de mare de sunet reflectat si pentru a crea totodata un mediu acustic confortabil.

Suprafete dure, masive, neporoase, cum sunt cele cu finisaje cu tencuieli uscate, gips-carton, zidarie, sticla, lemn, ciment etc., absorb in general mai putin de 5 procente din energia undelor sonore incidente si reflecta 95 procente sau mai mult. Astfel de materiale, au, asadar, un coeficient de absorbtie sub 0,05. Materialele poroase care permit patrunderea undelor sonore, sau materialele moi, care cedeaza sub presiunea undei incidente, sunt capabile sa absoarba cantitati mult mai mari din energia sunetului si pot avea coeficienti apropiati de 1,00.

Materialele fonoizolante cuprind covoare, draperii, scaune tapitate si mobila, imbracamintea auditoriului, precum si produsele acustice, cum sunt plafonul si peretii panotati. Coeficientii de absorbtie ai materialelor variaza in functie de frecventa sunetului incident, acestia fiind mai scazuti pentru frecventele joase, la majoritatea materialelor obisnuite.

In cadrul activitatii de proiectare in arhitectura se vor aplica cunostinte despre acustica pentru a identifica atat cantitatea, cat si calitatea sunetului perceptibil.

La propagarea sunetului sau zgomotului de la anumite surse spre camerele sau coridoarele alaturate prin pereti, pardoseala si plafoane, apar multe probleme cunoscute deja, care tin de domeniul acusticii camerei. Cea mai uzuala problema o constituie porpagarea excesiva a sunetului care implica lipsa de intimitate in cazul unei discutii sau propagarea unor sunete nedorite.

Sunetul se transmite intre camere pe diferite cai, dar cel mai simplu caz intalnit in practica este cel in care singura cale este o compartimentare fara goluri (scurgeri fonice). Transmitatoare fonice obisnuite pot fi peretii, pardoselile sau plafoanele. In plus, golurile efective din interiorul camerei, cum sunt fantele din jurul usilor, gaurile din pereti in jurul tevilor sau instalatiilor, sau o conducta de ventilatie, pot actiona drept cai de propagare a zgomotului.

Principalele proprietati ale materialelor pentru plafoanele fonoizolante

1. Functia principala a unui plafon fonoizolant este sa absoarba sunetul si sa fie rezistent la propagarea sunetului. Se considera in mod normal ca un material cu un coeficient de absorbtie a sunetului de 0,50 sau mai mare intruneste proprietatile fonoabsorbante corespunzatoare. Gradul in care un material contribuie la izolatia fonica a unei camere depinde intr-o oarecare masura de caracteristicile de absorbtie pe care le avea camera inainte de instalarea acestui material. Instalarea unui sistem de plafon fonoizolant are un efect mai mare intr-o camera ''dura'', decat intr-o camera ''moale''.

Pentru determinarea caracteristicilor fonoabsorbante ale unei camere trebuie luate in considerare toate suprafetele si finisajele din camera. Suprafete cu finisaje dure, neporoase, cum sunt cele din tencuieli uscate, carton, zidarie, sticla, lemn sau ciment, nu sunt prea adecvate, ele absorband mai putin de 20 % din energia undelor sonore incidente. Pe de-alta parte, materialele poroase care permit penetrarea undelor sonore sau materialele care cedeaza sub incidenta presiunii sunetului pot absorbi cantitati mai mari de energie fonica.

2. Asigura izolatia fonica intre camere dar si in interiorul unei camere, caracteristica numita de specialisti ''atenuare fonica laterala''.

In practica, in constructia plafoanelor suspendate din materiale fonoizolante se lasa un spatiu gol pentru introducerea tevilor, conductelor si instalatiilor. Plafonul fonoizolant pe ambele laturi ale despartiturii, impreuna cu golul comun de aer, constituie inca o cale de propagare a sunetului, paralela cu cea de propagare directa prin compartimentare. Compartimentarile intre spatii sunt efectuate sub suprafata plafonului fonoizolant (plafon continuu), sau acestea se pot extinde chiar deasupra plafonului suspendat, intrerupand panoul plafonului (plafon intrerupt).

In cazul in care plafonul fonoizolant este extrem de usor sau poros, sau in cazul in care este suspendat in asa fel, incat sa permita crearea a numeroase cai de scurgere in jurul elementelor plafonului, golul de aer poate avea o importanta mai mare asupra propagarii sunetului intre camere, decat compartimentarea. Rezultatul poate fi o amortizare generala care poate fi mult mai redusa decat se asteapta de la o compartimentare ceea ce ar crea situatii neplacute, adica zgomot prea mare sau lipsa intimitatii.

Caracteristicile fonoizolante ale plafoanelor sunt determinate in general de doi factori:

a) Intimitatea conversatiei: pentru camere linistite, este nevoie de plafoane si compartimentari cu pierderi mai mari prin transmitere decat la camerele cu niveluri mari ale zgomotului ambiental.

b) Necesitatea de a controla nivelul ridicat de zgomot din zonele adiacente. Un sistem de plafon va fi astfel proiectat, incat in combinatie cu alte componente, sa contribuie la reducerea zgomotului din zonele adiacente la niveluri acceptabile in camere.

3. Reflecta lumina

4. Sunt rezistente la foc: folosirea sistemelor fonoizolante proiectate pentru a rezista unui incendiu timp de mai multe ore, a fost introdusa pe scara larga, deoarece aceste sisteme de constructie sunt uscate, rapide, asigura predarea la timp a constructiei si in general au costuri mai scazute decat alte metode. Acestea sunt, de asemenea, accesibile, tratate din punct de vedere al fonoizolatiei si constituie o posibilitate de imbunatatire a aspectului estetic al plafonului.

5. Aspectul materialelor fonoizolante: dupa terminarea constructiei, cea mai mare suprafata vizibila pentru ocupantii unei cladiri este plafonul. Din acest motiv, este esential ca plafonul fonoizolat sa se incadreze armonios spatiului, design-ului cladirii si sa corespunda gustului ocupantului.

6. Intretinere usoara: in mod normal, panotarile fonoizolante isi vor pastra aspectul si calitatea timp indelungat, fara sa fie necesare lucrari de intretinere. In cazul in care mediul este deosebit de poluat cu praf, sau daca se murdaresc panourile datorita manevrarii neadecvate, se recomanda urmatoarele:

- Vopsirea plafonului cu rola sau prin pulverizare. Se va avea grija sa se aleaga o vopsea care sa nu faca punte, astfel incat sa nu fie afectata prea mult eficienta fonoizolatiei. Vopsirea poate avea effect negativ asupra clasificarii cu privire la propagarea flacarii.

- Praful poate fi indepartat prin periere cu o perie moale sau prin aspirare cu peria aspiratorului. Petele mici sau darele pot fi adesea indepartate cu o radiera obisnuita. Petele mai mari de murdarie pot fi indepartate prin frecarea cu grija, cu detergent special pentru curatarea tapetului. Pentru spalare se va folosi sapun de fata moale sau solutie din fulgi de sapun. Se pot folosi si anumiti detergenti dar numai dupa incercare prealabila pe un colt de material. Nu se va uda excesiv panoul si nu se va introduce in apa! Daca panoul a fost lipit, nu se va curati si nu se va vopsi in primele 90 de zile. Acesta se considera ca fiind termenul de stabilizare al adezivului.