Poinsetia

Remarcata in 1825 de un ambasador al SUA in Mexic, Poinsetia sau Steaua Craciunului a fost cultivata de azteci in regiunile mexicane montane si umede. Acestia obisnuiau sa foloseasca aceasta planta pentru combaterea febrei si obtinerea unor tincturi. Mai tarziu, in sec.17, preotii franciscani foloseau florile la diverse ceremonii religioase.
Poinsetia, Euphorbia pulcherrima dupa denumirea sa latineasca este o planta cunoscuta. Asa-zisa Stea a Craciunulu, originara din regiunile muntoase si umede ale Mexicului si Americii Centrale, era numita de catre azteci eraci Cuetlaxochitle, in traducere "floare care piere si se ofileste ca tot ce e pur". Numele de Poinsetia i-a fost atribuit in onoarea celui care a descoperit-o ca planta ornamentala la 1820, Joel Robert Poinsett, primul ambasador american in Mexic.
Poinsetia este o planta perena, care infloreste din noiembrie pana in februarie in casele noastre. Frumusetea sa nu se datoreaza, cum am putea crede, florilor, care sunt absolut insignifiante, ci unei anomalii genetice care se manifesta prin modificarea frunzelor asezate la baza florii. Aceste manunchiuri de frunze modificate, numite bractee, capata culoarea rosu aprins simultan cu aparitia florilor, dar si roz, galben sau alb.
Nelipsita din decorurile de Craciun incanta prin culoarea "buchetelor " frunzelor terminale - bractee. Ele sunt asezate sub forma de stea. Adevarata floare a Poinsetiei este mica si are forma de cupa.
Poinsetia se cultiva in ghiveci in spatii incalzite. Dupa inflorirea din perioada de iarna, necesita 2 luni de repaus.
Desi are pretentii deosebite in privinta luminii, vara se recomanda umbrirea, pentru a se evita pierderile de apa, planta avand nevoie de apa. Cand conditiile de luminozitate si caldura sunt asigurate bracteele sunt mai sanatoase si mai stralucitor colorate.
Udarea trebuie sa se faca cu grija pentru ca insufienta apei duce la ofilire, iar excesul la caderea frunzelor. Trebuie sa se evite apa dura si atunci cand temperaturile sunt ridicate, planta se pulverizeaza cu apa. Solul in care se cultiva trebuie sa aiba pH 6-6,5. Inmultirea se face prin butasi din aprilie pana in august, selectionati din plante-mama sanatoase. Acestia se inradacineaza in perlit sau nisip vreme de o luna dupa care se transfera in ghivece de 6-8 cm. Fertilizarea trebuie facuta cu grija in functie de necesitatile plantei. Insuficienta de minerale din sol determina aparitia de pete pe frunze. Poinsetia este foarte sensibila (isi pierde frunzele) la curentii de aer si la diferentele mari de temperatura.
Sunt recomandate ingrasaminte care sa contina Molibden deoarece lipsa acestui element duce la degradarea si, in final, la moartea plantei.
Inmultirea se poate realiza prin butasire sau prin seminte, insa procesul este anevoios si de lunga duratasi. Pentru butasire se recolteaza de pe planta-mama butasi de 10-12 cm lungime, care sa aiba varsta de minim 5-6 saptamani. Acesti butasi au o seva laptoasa, numita latex. Acesta impiedica formarea radacinilor la butas, prin procese de oxidare celulara, astfel ca butasul, inaintea plantarii, trebuie supus unui proces de eliminare a latexului. In acest scop, se introduce butasul cu baza in apa la temperatura de 25-30 de grade Celsius, proces care favorizeaza eliminarea latexului. Se recomanda plantarea butasului in turba amestecata cu nisip, la temperatura constanta de 20-22 de grade Celsius si acoperirea sa cu un clopot care poate fi din sticla sau din plastic.
Exista o veche legenda mexicana care povesteste ca dupa crestinarea mexicanilor de catre spanioli, un copil foarte sarac isi dorea sa-i ofere lui Isus un dar. Desi nu avea bani, el stia ca un dar, cat de umil, daca este oferit cu dragoste si credinta este bine primit de Dumnezeu, asa ca a cules un manunchi de flori de pe drum si l-a dus la biserica. Legenda spune ca plantele culese, care erau Poinsetii, au inflorit chiar in ziua de Craciun in superbe buchete rosii, iar martorii evenimentului au simtit miracolul sarbatorii si au numit acesta planta Steaua Craciunului.