Rostopasca

Rostopasca se intilneste adesea in vechile carti despre plante medicinale sub numele de ,buruiana-de- cele-sfinte" si astfel ne putem imagina aprecierea de care se bucura in popor aceasta planta medicinala considerata astazi adesea drept o buruiana. Aversiunea epocii moderne fata de rostopasca se poate explica prin faptul ca la inceputul industriei medicamentelor au fost condamnate si renegate cu hotarare toate plantele medicinale valoroase.
Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Infloreste, incepand din luna mai, pe tot parcursul verii si pana in toamna. Frunzele sale sunt zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de vascoasa.
Rostopasca prefera vecinatatea zidurilor, a gardurilor, a grohotisurilor de panta, precum si livezile sudice. Oricat ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge sucul gros, galben-pbrtocaliu, in cantitati suficiente. Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca daca ne-am intiparit in minte locul unde creste.
Planta este depurativa si ajuta la cresterea numarului de globule rosii. Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc. Trebuie sa se bea minimum 2 litri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune.
Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului.
Aceasta planta medicinala este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. Pusa in vin (30 grame de rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul.
Se poate folosi extern contra bolilor piele, contra bataturilor, a verucilor si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Cataracta si petele pe cornee pot sa dispara treptat cu ajutorul ei.
Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se exercita totusi asupra ochilor.
MODURI DE FOLOSIRE
Infuzie: 1 lingurita rasa de plante la 1/4 litru de apa - se opareste doar.
Sue proaspat: Frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosirea externa).
Tinctura: A se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: Se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.