Scurt istoric al tapetului
Lucrata manual sau la masina, ea indeplineste o functie practica sau este folosita la infrumusetarea peretilor sau a unor piese de mobilier.
Cunoscuta inca din antichitate, tapiseria este cunoscuta mai ales prin tesaturile chinezesti de matase, care se lucrau inca din timpul dinastie Tang, si prin tesaturile din Egipt, mai ales cele din perioasa copta.
Cele mai vechi tapiserii din Europa au fost realizate in Germania (din perioada secolului al XII-lea), unde purtau numele de ''halberstadt''. In secolele XV-XVI sunt realizate in atelierele din Arras, Bruxelles, Lille, Valenciennes, tapiserii devenite cunoscute in timp. Mai tarziu devin faimoase atelierele din Fointainbleau, Aubusson, Beauvais, Gobelins (manufactura infiintata de Ludovic al XIV; tapiseriile primesc numele de Gobelin pentur ca sunt executate cu tehnica speciala prezenta in acest centru) din Franta. In aceasta perioada tapiseriile incep sa isi piarda din ce in ce mai mult functia strict religioasa si fac loc subiectelor laice, in care sunt prezentate scene idilice pastorale sau momente din viata regilor - celebre raman cele din timpul lui Ludovic al XIV-lea.
In secolul al XIX-lea se constata o decadere a acestui mestesug. Situatia se schimba in secolul al XX-lea, cand tapiseria devine un element decorativ al ansamblurilor arhitecturale.
Cum se realizeaza o tapiserie
Cartonul se numeste modelul facut de un artist, pe baza caruia mesterul executa tapiseria, si poate fi considerat o punte intre designer si persoana care realizeaza practic, tesatura. Printre marii artisti care au lucrat cartoane de tapiserie ii numim pe Picasso, Matisse, Braque, Utrillo, Leger, Jean Lurcat, etc.
Cartonul nu este o pictura propriu-zisa, asa ca artistii sau designerii nu au o libertate nelimitata in realizarea lor. Trebuie respectate o serie de reguli de compozitie, in functie de tehnica tapiseriei, de materialul din care este executata, de destinatia pe care o are si de modul in care se doreste sa decoreze peretele. Un carton de tapiserie trebuie sa se inscrie intr-o compozitie riguroasa, zonele de culoare trebuie sa fie foarte bine delimitate si intrepatrunderile de culori sa fie indicate prin hasuri sau linii zimtate. El trebuie conceput in asa fel incat sa se tina seama de sensul in care va fi tesut si de grosimea texturii.
Cartonul poate fi pictat in ulei sau, de obicei, in goase.
Metoda cartonului cerat. Conceputa de Jean Lurcat, aceasta metoda indica pentru fiecare pata de culoare o cifra sau un semn conventional, caruia ii corespunde un esantion de lana.
Astazi se foloseste cartonul fotografiat; pornind de la o macheta la scara redusa, procedeele actuale permit marirea la o scara mare.
Nume celebre in tapiserie isi fac loc in istoria artei contemporane sunt: Jean Lurcat, Jean Picart le Doux, Gromaire, Marc Saint Saens, Jaques Lagrange, Kryscyne Sadovska, Hirozo Murato, Fernand Leger, Mario Prassinos, etc.
Intretinerea tapiseriilor. Tapiseriile se curata folosind peria cea mai fina a aspiratorului, care se trece usor peste toata suprafata. Dupa aceasta, se acopera tesatura cu praf de creta alba (sau faina alba de grau) si se perie apoi cu o perie de foarte buna calitate.
Cunoscuta inca din antichitate, tapiseria este cunoscuta mai ales prin tesaturile chinezesti de matase, care se lucrau inca din timpul dinastie Tang, si prin tesaturile din Egipt, mai ales cele din perioasa copta.
Cele mai vechi tapiserii din Europa au fost realizate in Germania (din perioada secolului al XII-lea), unde purtau numele de ''halberstadt''. In secolele XV-XVI sunt realizate in atelierele din Arras, Bruxelles, Lille, Valenciennes, tapiserii devenite cunoscute in timp. Mai tarziu devin faimoase atelierele din Fointainbleau, Aubusson, Beauvais, Gobelins (manufactura infiintata de Ludovic al XIV; tapiseriile primesc numele de Gobelin pentur ca sunt executate cu tehnica speciala prezenta in acest centru) din Franta. In aceasta perioada tapiseriile incep sa isi piarda din ce in ce mai mult functia strict religioasa si fac loc subiectelor laice, in care sunt prezentate scene idilice pastorale sau momente din viata regilor - celebre raman cele din timpul lui Ludovic al XIV-lea.
In secolul al XIX-lea se constata o decadere a acestui mestesug. Situatia se schimba in secolul al XX-lea, cand tapiseria devine un element decorativ al ansamblurilor arhitecturale.
Cum se realizeaza o tapiserie
Cartonul se numeste modelul facut de un artist, pe baza caruia mesterul executa tapiseria, si poate fi considerat o punte intre designer si persoana care realizeaza practic, tesatura. Printre marii artisti care au lucrat cartoane de tapiserie ii numim pe Picasso, Matisse, Braque, Utrillo, Leger, Jean Lurcat, etc.
Cartonul nu este o pictura propriu-zisa, asa ca artistii sau designerii nu au o libertate nelimitata in realizarea lor. Trebuie respectate o serie de reguli de compozitie, in functie de tehnica tapiseriei, de materialul din care este executata, de destinatia pe care o are si de modul in care se doreste sa decoreze peretele. Un carton de tapiserie trebuie sa se inscrie intr-o compozitie riguroasa, zonele de culoare trebuie sa fie foarte bine delimitate si intrepatrunderile de culori sa fie indicate prin hasuri sau linii zimtate. El trebuie conceput in asa fel incat sa se tina seama de sensul in care va fi tesut si de grosimea texturii.
Cartonul poate fi pictat in ulei sau, de obicei, in goase.
Metoda cartonului cerat. Conceputa de Jean Lurcat, aceasta metoda indica pentru fiecare pata de culoare o cifra sau un semn conventional, caruia ii corespunde un esantion de lana.
Astazi se foloseste cartonul fotografiat; pornind de la o macheta la scara redusa, procedeele actuale permit marirea la o scara mare.
Nume celebre in tapiserie isi fac loc in istoria artei contemporane sunt: Jean Lurcat, Jean Picart le Doux, Gromaire, Marc Saint Saens, Jaques Lagrange, Kryscyne Sadovska, Hirozo Murato, Fernand Leger, Mario Prassinos, etc.
Intretinerea tapiseriilor. Tapiseriile se curata folosind peria cea mai fina a aspiratorului, care se trece usor peste toata suprafata. Dupa aceasta, se acopera tesatura cu praf de creta alba (sau faina alba de grau) si se perie apoi cu o perie de foarte buna calitate.