Stejar
Denumirea plantei: StejarFam. Fagaceae
Denumiri populare: brumat, cretar, gorin, goron, gradin, gradun, gurun, jip, stejar, stejar alb, stinjer, slodun, trajor, tufan.
Ecologie si raspindire: arbori inalti pina la 50 m, cu coroana larga, frunze alterne lobate,flori dispuse monoic in amenti, fructul - o ghinda. Il puteti intilni pe dealurile mijlocii si inalte, formind arborete pure sau arborete in amestec cu altele.
Perioada de vegetatie: este o planta multianuala.
Perioada de recoltare: se recolteaza scoarta neteda a ramurilor tinere de 3-5 ani, cu grosimea de pina la 10 cm, recoltata in perioada optima din martie-aprilie, cind scoarta se desprinde usor datorita inceperii circulatiei sevei. Recoltarea consta in taieri inelare la distante de 10-30 cm care se unesc apoi printr-o taietura in lung, astfel fragmentele desprinse in forma de tub se usuca la soare in aer liber, in strat subtire.
Bolile in care se utilizeaza:
Uz intern: diaree, hemoragii interne, ciclu menstrual abundent, colici abdominale.
Uz extern: amigdalite, rani purulente, stomatite, dureri de dinti, faringita, hemoragii nazale, hemoroizi, transpiratii la picioare.
Retete: Intratamentul intern aplicatiile cu aceasta planta se realizeaza printr-un decoct preparat din:2 lingurite coaja maruntita la 200 ml apa rece care se fierbe 20-30 min din care se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Extern: un decoct din 3 lingurite la 200 ml apa rece care se fierbe tot 20-30 min si care se utilizeza la gargara de 3-4 ori pe zi ca si pentru comprese si bai de sezut.
Fructele de stejar contin amidon, uleiuri, saruri minerale, vitamine. Pentru a fi folosite se pulverizeaza ca antidiareic sub forma de decoct - o lingurita de ghinda la o cescuta de apa, care se bea dimineata, pe stomacul gol. Cafeaua de ghinda este indicata si in tratarea anemiilor si a rahitismului.