Tapiseriile - o istorie - partea 3

MANUFACTURA SAVONNERIE

Istoria Manufacturii Savonnerie începe în primii ani ai secolului al XVII-lea și odată cu ea debutează într-adevăr istoria covorului în Franța. Întemeiată de Henric al IV-lea care a instalat-o în galeriile Luvrului, manufactura de covoare "lucrate în maniera Persiei și a Levantului " s-a extins, în timpul domniei lui Ludovic al Xlll-lea, cu alte ateliere. Instalate la Paris, pe malurile Senei, la poalele colinei Chaillot, în clădirile unei foste fabrici de săpun (" savon "), ele au păstrat denumirea acesteia: SAVONNERIE.

Colbert a reorganizat în 1663 Manufactura Savonnerie care a fost, ca și Manufactura Gobelins, sub direcția artistică a lui Charles Le Brun. Manufactura avea să cunoască din acel moment o perioadă de activitate extra­ordinară, în timpul căreia producția, care era în exclusi­vitate rezervată regelui, a folosit fie la mobilarea reșe­dințelor lui Ludovic al XlV-lea, fie pentru cadourile diplomatice oferite suveranilor sau ambasadorilor străini.

Prin termenul de "Savonnerie" se înțelege o țesătură de lînă aparținînd categoriei catifelelor, executată pe un război de  țesut   haute-lisse

Una dintre primele lucrări importante ale Manufacturii Savonnerie, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, a fost executarea pentru Marea Galerie a Palatului Luvru a unui număr de nouăzeci și trei de covoare avînd fiecare cea. 9 m. lungime. începută în 1668, această lucrare a continuat timp de cinsprezece ani. în același timp se executau treisprezece covoare pentru Galeria Apollo de la Luvru, care începuseră să fie țesute încă din 1665. Aceste două ansambluri excepționale sînt cele mai edificatoare exemple pentru arta Manufacturii Savonnerie unde, ca și la Gobelins, a triumfat gustul pictorului Charles Le Brun.

59      în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea comenzile au continuat să fie foarte importante atît pentru decorarea castelelor regale cît și pentru darurile regelui. Pierre-Josse Perrot, Blain de Fontenay, Gerard Audran au creat modele pentru Versailles și Fontainebleau.Dacă principalele și cele mai cunoscute opere ale Manu­facturii Savonnerie erau covoarele (au rămas încă nume­roase exemplare care aparțin colecțiilor naționale franceze) trebue semnalată și realizarea, în aceeași tehnică, a garniturilor pentru paravane, banchete, taburete sau pentru ecranele care protejau de dogoarea focului din cămin. Comenzile oficiale s-au rărit la sfîrșitul Vechiului Regim și manufactura a cunoscut o perioada dificilă care s-a agravat și mai mult în ultimii ani ai secolului al  XVIII-lea.

Napoleon s-a interesat de Manufactura Savonnerie care dispunea    atunci    de   desenele   realizate   de   artiști   ca Saint-Ange, Percier și Fontaine. Ea a avut astfel în timpul Primului Imperiu o activitate importantă, realizînd pentru castele și, în special, pentru palatul Tuileries, covoare de vaste dimensiuni, în care foarte adesea apă­reau emblemele imperiale.

In 1826 atelierele Savonnerie au părăsit clădirile de la Chaillot pentru a se instala în incinta Manufacturii Gobe­lins unde se află   și   astăzi.
Saint-Ange a continuat să furnizeze modele de covoare în timpul domniilor lui Ludovic al XVMI-lea și Carol al X-lea ca și  în  vremea lui   Ludovic - Filip.
în timpul celui de al Doilea Imperiu, manufactura a realizat - special pentru saloanele împărătesei Eugenia, de la palatul Tuileries - covoare după desenele lui Die-terle și Chabal - Dussurgey.

In ultimul sfert al secolului al XlX-lea războaiele sînt folosite aproape numai la țesutul tapiseriilor decorative murale (panouri pentru Pantheon, Palatul Elysee, Biblio­teca Națională). Cîteva covoare au mai fost realizate la începutul vea­cului al XX-lea. Sînt țesute foi pentru paravane după compozițiile lui Odilon Redon, Van Gogh, Cezanne. Către 1911 manufactura încearcă să transcrie în panouri de lînă tabloul lui Claude Monet intitulat " Les Nym-pheas" (Nimfele).

După o perioadă care a fost incontestabil dificilă, Manufactura Savonnerie cunoaște în ultimii cinsprezece ani un nou avînt. Modele concepute anume pentru ea, perfect adaptate tehnicii catifelei, au fost comandate în special lui Agam, Penalba, Vasarely... Creațiile recente dovedesc  importanța  reînnoirii  acestei  arte.


ATELIERUL LODEVE

Inființat în 1964 și subordonat din 1966 Ministerului Culturii, atelierul din Lodeve (regiunea Herauit) folosește ca țesătoare numai femei musulmane de naționalitate franceză (repatriate din Algeria). Personalul a fost format în Manufactura Savonnerie. Atelierul din Lodeve reali­zează covoare monocrome, covoare moderne după cartoa­nele artiștilor contemporani (Delaunay, Hajdu, Lalanne, Ung-No-Lee și alții) și copii după covoare vechi, în stilul Ludovic al XlV-lea și în stilul Primului Imperiu, această ultimă producție -folosită și în schimburi - permițînd ocrotirea patrimoniului artistic național.

TEHNICA

De-a lungul veacurilor, tehnica tapiseriei tradiționale s-a transformat puțin. Realizată din încrucișarea manuală a firelor de urzeală cu cele de băteală - acestea din urmă de diferite culori, acoperă în întregime firele de urzeală care servesc drept suport. Tapiseria se execută cu ajutorul războiului de țesut vertical - în tehnica haute lisse sau cu cel orizontal - în tehnica basse lisse. Deosebirea dintre aceste două tehnici este determinată în special de poziția firelor de urzeală - orizontală în cazul tehnicii basse lisse, verticală în tehnica haute lisse, cit și al pozitiei inelelor (/isses). Acest fapt Implica o pozitionare a  războiului de țesut pentru fiecare procedeu în parte și o manipulare diferențiata a operatiunii țesutului.  Războaiele pentru tehnica basse lisse, au fost înlocuite la Gobellns tn 1827 și trimise cu această ocazie la Beauvais care, de mal bine de un secol, s-a consacrat în exclusivitate acestei tehnici.

Țesătorii, atît în cazul procedeului haute lisse, cit șl al celui basselisse au la dispoziție aceleași mijloace pentru a transpune, in lînă sau mătase, desenul, volumul, modelul și culorile de diferite nuanțe. Principalele procedee sînt culorile juxtalpuse în maniera mozaicului (â plats), baterea firelor (battages) și hașurile care prin alternarea trece­rilor (duites), a mănunchiurilor de fire de mai multe culori, permit gradarea tonurilor, obținîndu-se astfel modelul. Țesătorul, prin repetarea trecerii mănunchiu­rilor de fire (duites) - acest du-te vino al suveicii (broche) cu firul de băteală de la un capăt la altul al firelor de urzeală - crează desenul tapiseriei și în același timp constituie țesătura.
Cartonul reprezintă modelul în mărime naturală al țesăturii ce urmează să fie executată. El este punctul de plecare   pentru   tapiseriile  tradiționale.


TEHNICA BASSE LISSE

Se folosește războiul de țesut orizontal. Pe cllindrolc din lemn (en'souples) așezate paralel la distanță de 1,50 m. unul de celălalt și susținute de două suporturi, urzeala este întinsă orizontal. Spre deosebire de tehnica haute lisse, toate firele urzelii sînt grupate în inele prinse printr-o bară de 40 cm. (baton de lisse), așezată sub războiul de țesut. Pedalele (marches), a căror mișcare acționează o bară de 40 cm. (baton de lame), permit să se obțină de-a-lungul unei bare separarea urzelii și împărțirea ei în două rînduri de fire (nappes), pare și impare. Țesătorul ridică cu mîna stîngă un număr oarecare de fire, conform desenului, trecînd între cele două rînduri suveica din lemn încărcată cu firele colorate ale bătelii. După această primă trecere firul de băteală este bătut cu un instrument din fildeș sau din lemn (grattoir).

Cu ajutorul pedalelor țesătorul inversează firele pare și impare, obținînd astfel încrucișarea lor; după aceea, face cea de a doua trecere formînd un rînd, pe care îl bate puternic cu pieptenele. Țesătorul lucrează cu fața la lumină pe reversul tapiseriei; cartonul este așezat în spatele său, iar hîrtia de calc este fixată sub urzeală. Acest calc este o invenție introdusă în atelierele de basse lisse ale Manufacturii Gobelins, începînddin anul 1750, pentru a evita ca aceste cartoane să nu fie decupate în benzi înguste.
 

TEHNICA HAUTE LISSE

Se folosește războiul de țesut vertical. Două suporturi din lemn sau din fontă susțin cilindrele mobile din lemn (ensouples) dispuse paralel. Urzeala formată din fire de lînă albă sau ivoriu, printre care trec firele colorate de băteală, este întinsă vertical pe fiecare cilindru. Urzeala este despărțită în două rînduri paralele de fire - pare sau impare - cu ajutorul unor tuburi din sticlă (bâtons de croisure). Firele impare din spate sînt grupate în mănunchiuri cu ajutorul unor inele dintr-o împletitură de bumbac. Țesătorul îndepărtează cu mîna stîngă numă­rul de fire necesare executării motivului și trece suveica încărcată cu firele de băteală printre cele două rînduri de fire de urzeală.

După această primă trecere, țesătorul aduce în față rîndul de fire din spate, trăgînd cu mîna stîngă inelele, obținînd   astfel   încrucișarea  firelor. înapoierea suveicii în sens invers formează un rînd numit duite care, după ce a fost bătut cu ajutorul unui pieptene din metal, acoperă în întregime urzeala. Țesă­torul, așezat cu fața la lumină, lucrează pe reversul tapi­seriei și urmărește compoziția cu ajutorul unei oglinzi; în spate se găsește cartonul, după care el a copiat pe calc modelul care îi permite să traseze pe fiecare fir de urzeală puncte de reper, corespunzătoare liniilor principale  ale  compoziției.