Un alt mod de a privi o casa

Ne referim la regandirea incaperilor de care avem nevoie in casa, de designul planului casei si amenajarea acesteia in functie de gustul proprietarilor si construirea unei case durabile.

In continuare vom discuta de principalele concepte care tin de modul in care este gandit spatiul, ca acoperis si adapost sub care se desfasoara diferite activitati, concepte care transforma experienta de a trai intr-o casa (ca simplu acoperis) in arta.

Cele trei dimensiuni ale unui spatiu
Ne referim aici la dimensiunile unei incaperi. Spatiul este important, o stim cu totii. Poate ca cea mai importanta dimensiune este inaltimea peretilor, raportata la cea a omului. Desi poate parea un subiect nerelevant, ganditi-va numai cum va simtiti intr-o incapere cu tavanul foarte jos - nu mai exista aer, poate aparea senzatia de claustrofobie, etc. La cealalta extrema se afla casele cu tavane foarte inalte, caracteristica care nu le face deloc mai atragatoare. Interesant la un interior nu este numai faptul ca are peretii inalti, creand impresia de libertate si aerisire, ci mai degraba joculm variatia de inaltime si dimensiunea fiecarui spatiu in relatie cu celelalte si cu cei care le locuiesc. Astfel vazute lucrurile, a locui intr-o casa devine o experienta tridimensionala, care, amestecata cu efectele decorative ale interioarelor ajuta la crearea unei case confortabile.

Multi oameni cred ca isi pot da seama cum va arata o casa, numai daca privesc planurile realizate de arhitecti. De fapt, planul respectiv nu le spune absolut nimic despre cum va fi sa locuiasca practic acolo. E ca si cum ar privi harta unui oras si ar spune ca astfel isi dau seama cum e sa se plimbe pe strazile acestuia. Harta sau planul prezinta numai doua dimensiuni, pe cand experienta de a fi, la propriu, intr-un loc presupune existenta a trei dimensiuni - coroanele copacilor, inaltimea cladirilor, etc., elemente care nu pot fi redare de o simpla harta. Singurul lucru pe care vi-l poate spune o harta este pe ce cale sa o luati pentru a ajunge dintr-un loc in altul. La fel sta situatia si cu planurile casei.

Teama de spatiile mici
Poate ca cel mai bun titlu pentru acest fragment ar fi ''fuga de cutia de chibrituri''. Satui de camerele mici din apartamentele de bloc, cei care isi permit au trecut la cealalta extrema: isi construiesc vile cu incaperi imense; pasul urmator, este, desigur, cumpararea unor piese de mobilier pe masura. ''Mai mare'' suna bine, pana cand veti observa ca nu prea va simtiti in largul dvs. intr-o sufragerie mare, de exemplu, in care vorbele au ecou si unde nu se simte caldura si linistea unui camin. Intre timp, colturile in care am asezat un fotoliu devin locurile preferate, pentru ca aici ne simtim in siguranta.

Cand privim in paginile unei reviste fotografia unui interior de dimensiuni mici, de obicei ne gandim ca este mai mare decat in realitate. Acest lucru se intampla din cauza ca  fotograful foloseste lentile cu unghi mare, pentru a surprinde cat mai mult din interior.

Un interior de dimensiuni mici poate fi amenajat in asa fel incat sa para mai spatios. Unele din aceste idei implica spargerea peretilor intre sufragerie si bucatarie, sau a celui dintre sufragerie si hol. Daca o camera este mica, cea mai buna solutie este sa creea iluzia de spatiu mai mare prin orice modalitate putem.

Greutatea vizuala
Alta tehnica folosita de arhitecti pentru a manipula perceperea dimensiunilor unui spatiu este prin realizarea ''greutatii vizuale''. Daca o camera are un tavan neted, plat, vopsit in alb sau o culoare deschisa, acesta va parea ca este mai inalt decat in realitate; daca tavanul ar avea in schimb niste elemente la vedere, care sa ii dea o anumita textura (barne, de exemplu) si ar fi vopsit intr-o culoare mai inchisa, ar parea mai jos decat in realitate. Cu cat suprafetele sunt mai inchise la culoare si mai texturate, cu atat vor parea mai grele, iar aceasta ''greutate'' inseamna ca vor parea mai joase, mai coborate; acest lucru se intampla deoarece suprafetele de acest gen se observa mai bine in campul vizual, chiar daca nu le privim direct.

In imaginea de mai sus din dreapta, se vede ca tavanul este destul de inalt, pentru dimensiunea generala a camerei. Daca el ar fi fost simplu, fara furnir de lemn, fara barne la vedere si vopsit in alb pentru a se potrivi cu peretii, tavanul ar parea mai inalt decat in realitate si, in cazul de fata, prea inalt pentru dimensiunile camerei. Altfel, barnele expuse, din lemn natur si textura pe care o creaza fac tavanul sa para mai greu si mai jos, pastrandu-se astfel proportiile incaperii.

Deschideri scoase in evidenta
Alta tehnica de tratare a spatiului este legata de momentul in care dorim sa schimbam interiorul cu ajutorul unei deschideri (o trecere dintr-o camera in alta, pentru care usa a fost desfiintata, ramanand doar tocul acesteia). Daca tocul usii este numai din zidarie atunci e bine sa il scoateti in evidenta cu o bordura de lemn pentru a sublinia trecerea de la o incapere la alta si pentru a da identiate incaperilor. Ganditi-va la usa de la intrarea in casa, de exemplu. Cand treceti pe sub tocul usii trebuie sa simtiti ca si cum ati intra printr-o poarta care separa interiorul de exterior. Modul in care va simtiti odata ce ati intrat in interior, sentimentul trebuie sa fie diferit de cel pe care il aveati cnd erati in fata usii. Tocul usii anunta ca ati intrat intr-o zona noua, diferita de cea anterioara.

Desi in general acest concept este asociat cu usile de la intrare, el poate fi exploatat si  aplicat in orice interior in care doriti sa scoateti in evidenta trecerile dintr-o camera in alta. De exemplu, asa cum se observa in imaginea alaturata, tocul usii este realizat din lemn vopsit in alb, pentru a creste sentimentul de spatiu larg intr-o casa de altfel destul de mica. Deschiderile largi, scoase bine in evidenta, care joaca rol de treceri intre bucatarie si living sau camera de luat masa definesc clar fiecare spatiu si activitatea care se desfasoara acolo.

Aceasta tehnica este folosita mai ales in apartamentele mici, pentru a obtine cat mai mult spatiu. Arcadele de zidarie devin unele din cele mai interesante elemente ale apartamentului. Daca ati vazut vreodata o astfel de amenajare, ati observat probabil ca, daca este realizata numai din beton si daca lemnaria a fost indepartata, efectul este oarecum opus fata de cel dorit. Camerele astfel unite par mai mici, la fel ca inainte. Ancadramentul de lemn din zona usii da personalitate ambelor camere.

In general, cu cat ancadramentele sunt mai mari, cu atat mai proeminenta va fi si perceptia spatiilor diferite. Din pacate, una din tendintele din design-ul de interior, in ultimii ani, a implicat scaderea in dimensiuni a lemnariei de la ferestre si usi, iar impactul vizual nu mai este acelasi daca ancadramentele sunt mai subtiri.