Lambriuri sau despre ornamentul peretelui
Nu te poti juca nepedepsit cu peretele, ca si forma, culoarea isi are rostul ei, ea trebuie sa fie subordonata functiei ei de suport, iar problema principala consta in a sti cu ce va fi impodobit peretele. De-a lungul anilor, gustul podoabelor a fost cunoscut din plin, de la portrete de familie pana la trofee de vanatoare, oglinzi, pendule etc. Unii mai agata pe pereti si cate-o decoratie sau o diploma. Este de la sine inteles ca-n astfel de situatii, peretele trebuie sa fie de culoare deschisa spre a scoate in evidenta cele ce le suporta pe el.
In secolul XIX, locul acestor decoratiuni a fost luat de fotografie, astfel pe pereti sunt toate etapele vietii, copilul gol - nou nascut, prima zi de scoala, fotografia de la nunta, sa nu mai vorbim de faptul ca aceste fotografii se gasesc de-acum si pe bufete, pe oglinzi si oriunde este posibil. Problema de acum, nu mai este de ordin estetic, ci sentimental, nimeni nu indrazneste sa le dea jos, sunt o parte din locatar.In epoca moderna, incet, incet, se simte gustul pentru simplitate, se simte interesul de a lasa camera sa respire, de a lasa culoarea peretelui, oricare ar fi ea, sa se joace cu lumina, sa se armonizeze cu intreg interiorul. Pentru lucrurile legate de suflet exista albume pentru fotografii, sau tablouri micute strecurate discret spre a nu atrage prea mult atentie si a nu veni in contradictie cu ceea ce vrea sa fie camera, sufragerie, dormitor, camera pentru copii, dar nu muzeu.
