Afinul

Afinul - Vaccinium myrtillus 

Familia Ericaceae

Efecte benefice: astringent, bacteriostatic, scade zaharul din sange

Parti utilizate: frunze, fructe

Sinonime: Afin de munte, Afin negru, Afinele, Coacaza, Pomusoara.

Semiarbust cu inaltimea de pana la 60 de cm, afinul creste in zonele montane.

Este ramificat, cu tulpini muchiate, subtiri si verzi, frunze scurt-petiolate, ovale, mici si verzi, flori rareori duble, roz, cu petale unite si fructe de forma unor bobite negre-albastrui, brumate cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, care contin un suc negru-violaceu. Fructele ajung la maturitate in lunile august-septembrie, avand gustul dulce-acrisor.

In dermatologie se utilizeaza frunzele si fructele afinului, care se recolteaza in lunile august-septembrie. Frunzele se usuca in straturi subtiri, in locuri aerisite si uscate si se pastreaza ulterior in saculeti de panza sau in pungi de hartie. Fructele se desprind de frunze prin scufundarea intr-un vas cu apa, se zvanta la soare si se aseaza pe policioare se plasa. Se depoziteaza in incaperi aerisite, fara praf, incalzite, smochinindu-se. Se muta ulterior in pungi sau saculeti de hartie.
Frunzele au efecte antidiabetce, astringente, antidiareice, antiseptice urinare, usor diuretice, iar fructele se folosesc in alimentatie in tratarea diabetului zaharat complicat, afectiunilor dermatologice, tulburarilor circulatorii periferice, uretritelor, somatitelor, eczemelor, ulceratiilor cronice sangerande.

Mod de administrare: 2 lingurite la 500 ml apa clocotita. Se bea caldut si fractionat in 3 reprize, in decursul unei zile

Se pot folosi urmatoarele preparate:
1. Infuzie din frunze - 1 litru pe zi.
2. Decoct din frunze - 500 ml/zi in trei reprize.
3. Suc de fructe.
4. Decoct de fructe