Ambientarea spatiului. Cauzele disconfortului (II)
Ambientarea spatiului. Cauzele disconfortului (partea a doua)
Vorbeam in articolul precedent despre insuficienta spatiului, insatisfactia functionala si socurile contrastuale ca factori de inconfort ambiental si surse generatoare de stres, urmand sa ne ocupam astazi de neclaritatile create in perceptia vizuala, de confuziile spatiale si geometrice si de claustrofobie - care fac parte din aceeasi categorie de stimuli, capabili sa provoace reactii anormale organismului uman (anxietate, accese de panica, enervari etc.).
Atunci cand lumina nu este suficienta, cand liniile nu apartin aceleeasi familii (unele sunt create din volume, altele din grafica, altele sunt sugerate etc.), cand volumele sunt confuze sau cand culorile nu sunt armonizate se produc asa-numitele neclaritati in perceptia vizuala.
Perceptia vizuala este foarte importanta pentru psihicul omului, facand corespondenta intre mediul intern si cel extern. Un obiect cu un aspect frumos atrage privirea, dupa acelasi principiu ca si in cazul interrelationarii umane. Acest impact este cu atat mai mare cu cat culoarea obiectului si forma sa sunt mai puternice, imaginea lor ramanand pregnanta in mintea noastra. Insa, in cazul in care obiectul nu se armonizeaza cu intregul, efectul obtinut este invers celui dorit si se creeaza o neclaritate la nivelul perceptiei vizuale.
Perceptia vizuala poate fi perturbata, de asemenea, de lumina - atunci cand aceasta este prea slaba sau prea putemica. Lumina este foarte importanta in evidentierea unui decor, ea poate crea senzatia de spatiu, poate pune in valoare anumite obiecte si volume, formele spatiale pot fi dezvaluite cu ajutorul partilor luminoase si a umbrelor etc. Pentru simturile umane, perceptia in cel mai inalt grad are loc cand nu este nici prea multa lumina, nici prea intuneric. Pentru a nu crea neclaritati in perceptia vizuala retineti, de asemenea, ca obiectele sunt percepute diferit in functie de natura sursei artificiale: iluminatul incandescent exalta rosurile si portocaliurile, dar slabeste albastrurile, cel fluorescent se apropie, teoretic, de lumina alba, dar in comparatie cu lumina de zi, el este mult prea slab, iar iluminatul ambientului depinde de felul cum cad, se reflecta sau se transmit razele luminoase.
Confuziile spatiale si geometrice trebuie evitate inca de la conceperea spatiului, fiind mult mai greu de inlaturat dupa terminarea constructiei. Daca inaltimile sau proportiile dintre dimensiunile acestora sunt improprii functiei sau capacitatii imobilului construit avem de-a face cu o confuzie spatiala. Desi ar putea constitui o locuinta interesanta din punct de vedere estetic, o locuinta cu inaltimi exagerate, de exemplu, este greu de incalzit, intretinut, amenajat etc., ceea ce inseamna ca dimensiunea este neconforma cu functiunea.
O alta problema legata de confuziile spatiale si geometrice este cea a gabaritelor. Acestea trebuie sa completeze corect dimensiunile mobilierului si ale echipamentelor, astfel incat acestea sa fie utilizabile. De asemenea, formele arhitecturale care provoaca teama de utilizare sau accesibilitate, prin instabilitatea pe care o sugereaza, creeaza confuzii si implicit, inconfort ambiental.
Claustrofobia reprezinta frica de spatiile inchise si este una dintre cele mai expluatate surse de creatie in arhitectura, prin incercarea de contracarare a acestei senzatii. Claustrofobia nu este generata de dimensiunile reduse ale spatiului, ci de lipsa contactului vizual cu exteriorul la nivelul ochilor. Contactul psihologic cu lumina naturala, cu imagini ale naturii este extrem de important in dezvoltarea umana, jucand un rol creativ. Experienta halelor industriale blindate, existente in anii 1960, este foarte relevanta in acest sens. Aceste cladiri construite cu scopul de a creste productia, prin eliminarea factorilor perturbatori care ar fi intervenit in urma privitului pe fereastra, au condos in final la scaderea drastica a nivelului productiei si la imbolnavirea in masa a angajatilor.
Corina Dovinca
InCasa.ro