Apitoxinoterapia

Veninul de albine este un lichid produs de albine in glande speciale si depozitat in vezica de venin lichid, pe care il elimina cu ajutorul acului, atunci cand sunt puse in pericol. Este posibile existenta mai multor tipuri de venin, in functie de alimentatie, varsta, sezon, rasa.
Veninul de albine este o substanta organica foarte complexa, formata din proteine toxice, lipide, acizi organici, uleiuri volatile, saruri minerale si apa. Este un lichid incolor, dens, usor solubil in apa, si se solidifica in 20 de minute de la contactul cu aerul. Albinele au cantitati maxime de venin primavara si vara.

Actiuni farmacologice

Doctorul Langer, a descris in anul 1897 urmatoarele trei actiuni ale veninului de albine: hemolitica-produce distrugerea globulelor rosii,hemoragica-produce iesirea sangelui din vase, si neurotoxica-produce blocarea nervilor

Indicatii terapeutice

Tratamentele cu venin de albine sunt poate mai vechi si mai faimoase decat acelea pe baza de miere. Astfel, acest remediu este folosit in tratarea urmatoarelor boli: in bolile reumatismale, maladii chirurgicale ale vaselor periferice, infiltratiii inflamatorii nepurulente, astm bronsic, migrene, boala hipertonica vasculare in stadiile I si II (hipertensiune arteriala), irite, dociclite, tireotoxicoze. Cele mai bune rezultate se obtin insa in tratamentul bolilor neurologice-nevrite, nevralgii, miosite.

Veninul albinelor este tratamentul apicol cel mai bine studiat. Deosebit de toxic, mai ales pentru mamifere, nu declanseaza fenomenele de aparare, deci nu are nici antidot recunoscut.
Folosirea lui empirica integrala in medicina, dupa o epoca de voga, in fata rezultatelor contradictorii si a reactilor adverse, incepe a fi abandonata, in imp ce creste impunerea protectiei impotriva intepaturii de albine, dovedite a fi toxice, patogene si pentru oameni si chiar mortale in anumite conditii.