Craitele (Tagetes erecta)
Genul Tagetes al familiei Asteraceae cuprinde 30 de specii anuale, fiind reprezentat de asa-numitele craite, buzdugi si ochisele, flori ce-si au originea in America tropicala, Mexic. Dintre toate aceste specii numai doua se afla in cultura: Tagetes patula si Tagetes erecta.
Planta are o crestere viguroasa, o tulpina inalta de 50 - 100 cm., ramificata in partea superioara, frunze penat sectate, de culoare verde inchis si flori mari, galbene sau portocalii, foarte numeroase, ce infloresc din iulie si pana in octombrie.
Inainte de a le cultiva, astecii culegeau aceste plante din salbaticie si le foloseau in scopuri medicale, ceremoniale sau decorative.
Florile speciei Tagetes erecta sunt numite, in Mexic, Florile mortii ("Flor de Muertos") si sunt folosite la celebrarea Zilei Mortilor - ceremonie ce are loc anual, in data de 2 noiembrie, in Mexic.
Craitele sunt plante mai putin pretentioase, comportandu-se bine atat pe terenurile drenate, permeabile si insorite, cat si pe cele mai sarace. Suporta perioade scurte de seceta. Se inmultesc prin seminte, pe care trebuie sa le samanati in sere, in luna martie, pentru ca la sfarsitul lui aprilie sa poata fi semanate direct pe locul definitiv. Pentru a obtine seminte, inflorescentele se recolteaza atunci cand sunt uscate, se sfarma si se scutura.
Speciile pitice sunt folosite pentru decorarea bordurilor sau a rondourilor sau pot fi cultivate in ghivece si jardiniere, in combinatie cu alte plante anuale. Speciile cu talie inalta pot fi folosite ca flori taiate, avand o capacitate buna de retinere a apei - rezista aproximativ 7-14 zile in vaza.
Printre lucrarile de intretinere in cultura craitelor este indicat sa se faca si indepartarea imediata a florilor trecute (in cazul cand nu se urmareste obtinerea de seminte).