Dovlecelul patison
Se intrebuinteaza fructele foarte tinere pentru prepararea diferitelor mancaruri. Este un dovlecel de dimensiuni mai mici, cu un gust asemanator castravetului. Aidoma castravetilor, din patison se pot obtine muraturi foarte apreciate.
Dovlecelul patison, Cucurbita pepo convar. melopepo var. radiata, este o planta anuala care creste sub forma de tufa, de aproximativ 1 metru inaltime. Radacina este pivotanta, puternica. Tulpina creste atat pe verticala cat si taratoare. Fructul, o melonida din punct de vedere botanic, are o forma specifica cu marginile dantelate si culoarea alb-verzui. Spre deosebire de dovlecelul comun, Cucurbita pepo convar. giromontia, pulpa patisonului este deosebit de fina iar gustul sau este mai apropiat de cel al castravetilor. Un astfel de fruct, ajuns la maturitate, are pana la 20 cm diametru.
Ca si dovlecelul comun, patisonul are nevoie de un sol nisipos, nisipos-lutos, bine ingrasat si cu o buna permeabilitate. Ca multe alte legume, patisonul se poate cultiva pe straturi inaltate la 90 100 cm. Cultura se infiinteaza primavara, prin rasad.
|
Rasadurile se planteaza pe randuri, in luna aprilie. Rasadurile se obtin intr-o sera sau intr-o incapere cu multa caldura si lumina; semintele se seamana in ghivece sau in vase mai mari, dupa 30 de zile rasadul fiind potrivit de mare pentru a fi plantat in gradina. Plantatul se face pe randuri, la 70 cm distanta intre ele si 30 cm distanta intre plantele de pe un rand. Cea mai importanta lucrare de ingrijire este indepartarea buruienilor. In afara de aceasta lucrare, irigatul joaca un rol important in dezvoltarea armonioasa a plantelor si in obtinerea unor fructe gustoase.
Recoltarea fructelor se face pe masura ce acestea se dezvolta, primii dovlecei bun de cules apar de regula dupa 30-40 de zile de la plantare. Dovleceii se aleg dupa preferinte, mai mici sau mai mari.
|
