Foamea de functional!
De ani de zile ne-am obisnuit sa pretindem: functional! Arhitectura functionala, mobila functionala, decoratie functionala, imbracaminte functionala. E firesc, functional, inseamna "cu rost" si nimic nu este azi in lume mai fara rost decat sa n-ai rost. Viata trebuie sa aiba un rost. Oamenii trebuie sa aiba un rost. Obiectele, chiar cele neinsufletite, isi descopera treptat un rost, ROSTUL LOR.
Dupa interioarele sufocante de la sfarsitul secolului trecut, dupa acele mobile grele, negre, incrustate cu sidefuri, dupa acele locuinte cavou, dupa asfixia cu franjuri, perdele si palmieri, dupa potopul de irisi, dupa voga femeilor despletite, pe scurt dupa "frumoasa epoca", amfitrioanele au scos perdelele grele din saloane, au pus in pod galeriile cu amorasi, gheridoanele cu serpuiri vegetale, vitraliile cu stanjenei.
 |
Modei impopotonate a anului 1900, Le Carbusier i-a raspuns cu o adevarata religie a strictetii, a simplitatii, a functionalitatii. In consecinta, ani de-a randul odaile au fost reduse la functiunea lor. |
Sala de baie incepu sa capete o frumusete ascetica, un alb compact sugera conditia antiseptica, niciun detaliu de prisos, o cada - functie, un lavoar - functie, un sir de sertare - functie. Baia devenea un laborator de spalat, asa cum bucataria devenea un laborator de mestecat. Siruri de rafturi albe (mereu un alb ordonat, antiseptic), mese zincate (un zinc fara pete, semnul unei industrializari superioare). Scaunul inalt era functional, tablia rabatabila era functionala. Un buton - functie, o firida - functie, o hota - functie, fiecare knix corespundea unei miscari precalculate.
Decoratia acestor timpuri incepe sa se elibereze de tirania functionalului, asa cum femeile, realmente emancipate, nu mai discuta de emanciparea femeii, decoratia noua nu mai simte nevoia sa bata fiecare cui pe melodia utilitatii. Functional? - Bineinteles! Dar o functionalitate necrispata, o functionalitate care este asa de sigura pe ea incat are forta sa se autoironizeze, sa jongleze cu propriile ei principii.
In consecinta, sala de baie a incetat sa mai fie doar un laborator de spalat, asa cum bucataria a incetat sa mai fie laborator de mestecat. Albul de spital a inceput sa fie inviorat cand cu nuante tari, surescitante, cand cu tonuri moi, combinate savant. In sala de baie s-au adus tablouri si mobilite amuzante; s-a redescoperit in pod lavoarul bunicii "stil romantic", cu lighean de portelan si cana mare, cu flori. In bucatarie s-au adus unelte rustice, vase de cositor, funii de ceapa, piulite de arama, samovare batrane, ibrice tiganesti.
Pe perdele s-au desenat animale, pe pereti s-au scris aforisme Decoratia interioara moderna cere "nu numai fiecare cu rostul lui", ci fiecare cu hazul lui, cu spiritul lui.
Azi ca sa fii obiect trebuie sa ai spirit.
Ce sa mai spun daca-ti bagi in cap sa devii subiect?
