Gradina Zen...istorie si realizare

Karensansui, sau stilul japonez in gradinarit, isi traieste de secole existenta, dar de-abia spre sfarsitul secolului al VI-lea, cu ajutorul budismului Zen, si-a facut cunoscuta existenta la nivel general. Primele gradini au fost create in locuri in care omul sa le poata bate cu pasul si priveasca, la o scara mult mai larga decat se practica astazi, in majoritatea cazurilor. Aproape de secolul al XI-lea, calugarii Zen au adoptat ideea de a construi gradini de gen pe pamant uscat, ele insele fiind asezonate de plante care se adapteaza foarte bine solului mai arid sau chiar foarte arid, iar gradina de acest fel a ajuns sa foloseasca mult mai multor scopuri decat celor initiale. Nu in ultimul rand, putem mentiona ca acestea au ajuns si spatii in care doritorii se puteau acomoda cel putin cu conceptele de baza ale filosofiei Zen. Nu numai ca aici se intentiona acumularea principiilor de baza, dar se si presupunea ca intreaga aranjare a gradinii trebuia sa induca contemplatia specifica. Pana la sfarsitul anului 1200, principiile de baza ale unei astfel de gradini au fost stabilite si, de atunci, ele au suferit repetate rafinari si extensii. Gradinile sunt numite "kansho-niwa" sau gradini de contemplare, iar denumirea generica sub care sunt cunoscute este de "gradina zen". De aici, extinzand termenul, orice gradina japoneza, mai mica sau mai mare, poarta denumirea de "zen".