Iasomia (Philadelphus saxifragaceae)
Cunoscuta in
Arbustul de iasomie este inalt de pana la 3 m., avand o tufa bine dezvoltata, plina de flori mari sau marunte, albe-galbui, semibatute sau batute, cu parfum placut care se accentueaza spre seara. Planta este putin pretentioasa, rezistenta la umbra, dar se dezvolta mai bine in locuri deschise insorite.
Printre speciile mai interesante ca valoare decorativa, se numara:
Ph. coronarius: un arbust inalt de pana la 3 m, cu flori alb-galbiu, pe lujeri noi, porniti din cresterile anului precedent, foarte parfumate, in special in lunile mai-iunie.
Ph. gordonianus: mai inalt, mai viguros si mai erect decat specia precedenta, cu flori mari si albe, mai putin parfumate si mai tarzii cu cca 15 zile.
Ph. lemoinei: mai scund decat speciile mentionate mai sus, cu lujerii subtiri, incarcati de flori de culoare crem, foarte parfumate. Are varietati cu flori duble, ca Avalanche sau Dame blanche.
Speciile de Philadelphus se inmultesc foarte usor prin butasi, lastari, seminte si prin divizarea tufei. Butasii prelucrati iarna sau primavara, inainte de a se desface mugurii, sunt plantati afara, fiind ingropati in pamant pana la mugurele superior. Dupa un an sau doi pot fi plantati definitiv in locuri stabile, in gradina. Dupa cum am spus, se pot inmulti si prin samanta, marcotaj prin musuroire sau arcuit, insa prin aceste procedee inradacinarea se produce mult mai lent.
In ceea ce priveste solul speciile de Philadelphus nu sunt deloc pretentioase. Au o larga intrebuintare in spatiile verzi. In gradinile mici sunt pozitionate in special in apropierea ferestrelor locuintei, gratie mirosului deosebit al florilor.
Este recomandat ca taierea san u se execute primavera, pentru a nu pierde majoritatea mugurilor florali care se formeaza prin cresterile anului precedent. Asfel ca se taie imediat dupa inflorire, de preferinta deasupra lastarilor noi care nu au inflorit inca.