Istoria mobilei - partea 3

Pictura, sculptura si arhitectura Renasterii au inceput sa se dezvolte in Italia inainte de 1425, dar mobilierul din Italia secolului XV avea tendinta de a fi doar simplu si functional.

Italia

Prima inovatie in domeniul mobilierului Renasterii italiene a fost cassone, un cufar cu decoratiuni complicate, sculptate sau din stucatura si poleit sau pictat. Motivele erau cele clasice. Forma aleasa pentru cassone era in mare masura inspirata de sarcofagele romane, unele dintre primele modele avand pe ele ilustratii la celebrei povesti de dragoste gotice, Le Roman de la Rose.

 

Interioarele reprezentate in pictura italiana scot in evidenta simplitatea aranjarii mobilei si numarul mic de piese de mobilier folosite, situatie care va dura pana la sfarsitul secolului XV. Piesele erau bogat ornamentate cu sculpturi si incepe sa se foloseasca tot mai mult lemnul de nuc in locul stejarului, in paralel cu o diversificare fara precedent a modelelor si tipurilor de decoratiuni. Incep din nou sa fie la moda scaunele pliabile, din lemn cu piele sau tesatura. Apar scaune inalte si solide, cu spatar, cu spatarul bogat sculptat si in loc de picioare panouri groase.

Franta

Franta avea sa duca arta decorarii mobilei si mai departe decat Italia pentru a reflecta puternica influenta renascentista. La curtile regilor au fost angajati artisti italieni care au adus stilul Renasterii in Franta. In timpul domniei lui Henry II au fost adoptate schemele de design ale arhitectului Jacques du Cerceau.         Ideea sa de juxtapunere a motivelor clasice a fost utilizata pe scala larga pentru decorarea mobilierului, in spiritul si pe gustul renascentist. Una dintre figurile marcante ale industriei in formare a fost Hugues Sambin, care fabrica dulapuri si care a publicat si un impresionant volum de modele, operele prezentate remarcandu-se prin sculpturile bogate care le impodobeau. Energia noilor creatori a facut ca stilul sa supravietuiasca si sa ajunga pana in secolul XVII.

 

Mesele tipice, cu picioare inalte si subtiri si scaunele cu spatare groase, fabricate din 1560 s-au dovedit populare mult dupa 1600. Schimbarile stilistice din primele decenii ale secolului XVII au fost subtile. In timpul domniei lui Louis XIII, din 1610 pana in 1643 formele pieselor le-au continuat in mare pe cele din secolul XVI, dar erau mult mai delicate si mai atent lucrate, tipurile de lemn incluzand abanosul foarte rar si foarte scump sau furniruri din carapace de brasca testoasa.

Anglia

Designul mobilierului in Renasterea engleza era mai simplu decat cel francez, cu detalii sculptate mai putin elegant, decoratiuni modeste si plate, motive stilizate. Stejarul a continuat sa fie cel mai folosit lemn in Anglia sec XVI. La fel ca si in cazul Frantei, si in Anglia interesul pentru stilul Renasterii a persistat pana la jumatatea secolului XVII.

Olanda

Interesul general pentru formele si stilul Renasterii este pe larg documentat in mai multe publicatii si manuscrise din secolul XVII. Doua dintre colectiile de modele, care au influentat operele realizatorilor de mobila, au fost publicate la inceputul secolului la Amsterdam de Jan Vredeman de Vries si Crispin van de Passe. Mestesugarii olandezi au creat mobilier in stilul englez, modele conservatoare, stilul renascentist fiind mult timp foarte popular. O piesa speciala este un model de sifonier, foarte masiv, care a fost adus in America de nord de colonistii olandezi. Influenta olandeza s-a manifestat in principal prin intermediul cartilor si manualelor de design, putand fi remarcata in creatiile mai multor popoare din nordul Europei, desi fiecare a adus ceva personal in formele alese.

Spania

In Spania influentele au fost mult mai variate. Noile idei ale Renasterii au afectat designul, dar in egala masura acesta a fost influentat de traditia araba, mai exact maura. Desi Spania nu mai avea de mult timp legaturi directe cu Orientul, modelele delicate care impodobeau ornamente din piele si combinatiile indraznete de lemn, fier si aur (sau aurire) au fost foarte populare in aceasta tara pentru aproape doua secole, demonstrand continua influenta maura.

Mobilierul chinez din Dinastia Ming

Secolul XVII s-a dovedit o perioada in care cosmopolitismul a fost intr-o continua crestere. Pe masura ce schimburile comerciale se intensificau, mai ales cu ajutorul rutelor maritime stabilite cu un secol mai devreme, artizanii aveau acces la noi idei si mai ales la noi tehnici si materiale. Secolele XVI-XVII au fost o perioada ideala pentru Occident, care a avut astfel sansa sa descopere mobilierul chinez, caci in perioada dinastiei Ming (1368-1644) aceasta industrie atinsese in Imperiu apogeul. Dulapuri imalte, mese delicate, scaune si banci, toate i-au incatat pe europeni prin designul subtil. Picioarele drepte ale scaunelor si meselor se temrinau cel mai adesea prin linii curbate. Aplicele si elementele de sustinere nu aveau doar rol de ranforsare ci si de sustinere. Decoratiunile asiatice erau deja foarte cunoscute in Europa secolului XVII si au jucat un rol deosebit de important in dezvoltarea ulterioara a designului occidental. Cuferele lacuite chinezesti si nipone, importate in Europa, au inceput sa fie tot mai folosite de cei care si le puteau permite, de multe ori interioarele fiind modificate pentru a se adapta noii piese.