Istoria mobilei - partea 7

Reforma si revolutia in arta, inclusiv in domeniul mobilierului, au marcat noul secol. Printre principalii promotori ai schimbarii s-au numarat arhitectul si designerul austriac Josef Hoffmann, care, alaturi de alti colegi de generatie, a fondat Vienna Sezession  in 1903. Aceasta a produs, printre alte tipuri de arte decorative, mobilier de forme cubice, care contrastau radical cu stilul impus de art nouveau, amintind mai curand de modelele lui Mackintosh, foarte admirate de grupul vienez.  Era foarte folosit unghiul drept, iar detaliile erau deosebit de austere. Sezessionstil a fost precursorul a doua curente majore ale secolului XX :  Bauhaus si art deco.

Stilul Bauhaus, a fost fondat in 1919 la Weimar de catre arhitectul german Walter Gropius, fiind o importanta scoala de arta si arhitectura care s-a dovedit una dintre marile influente care au decis dezvoltarea artei in secolul XX. Mobilierul clasic contemporan, inca in productie, era realizat de unii dintre cei mai faimosi arhitecti, Marcel Breuer si Ludwig Mies van der Rohe. Breuer a creat faimosul fotoliu "Wassily", din tuburi de otel placat cu crom si textile, iar in 1928 a lansat si seria foarte imitata ulterior de scaune din tuburi de otel intr-un cadru de lemn. Mies a creat celebrul scaun Barcelona, o adevarata capodopera din doua cadre in forma de X din benzi de otel cromat si perne patrate din piele in 1929. Scopul ambilor arhitecti era de a oferi mobilier de buna calitate pentru productia de serie, dar si placut din punct de vedere estetic.

 

Curentul Art deco, desi numele este inspirat din expozitia din arte decorative de la Paris din 1925, isi are inceputurile in prima decada a secolului XX, in special in formele geometrice Sezessionstil. O puternica influenta a reprezentant-o si preocuparea din curentul Bauhaus pentru folosirea de noi materiale in productia de mobilier.

Stilul art deco a rezistat pe piata pana in 1939, revenind in atentia publicului in perioada 1970-1980. Cei mai importanti designeri art deco au fost francezi : Louis Majorelle, Andre Groult, Pierre Chareau si Jacques Emile Ruhlmann. Piesele realizate de ei aveau o bogatie datorata in principal executiei deosebite - lemn de esente rare, cu finisaje luxoase si incrustatii din materiale exotice precum fildesul, alcatuind designuri abstracte, angulare - si formele geometrice indraznete. Stilul a cazut repede in desuetudine din cauza productiei de masa de proasta calitate.  

Unele dintre cele mai admirate piese de mobilier au fost cele realizate in Scandinavia, mai ales dupa cel de al doilea razboi mondial. Dintre numerosii designeri care au facut istorie in domeniu cei mai cunoscuti au fost arhitectul finlandez Alvar Aalto si designerul danez Arne Jacobsen, care au realizat mobile din lemn laminat cu proportii impresionante si foarte potrivite pentru productia de masa.

 

Mobilierul american in secolul XX

Pana in 1946 designerii din SUA erau, cu putine exceptii, depasiti de rivalii europeni si foarte influentati de acestia. Pana in 1939 miscarea americana arts-and-crafts a dus la infiintarea a numeroase ateliere si mici fabrici, precum cea condusa de Gustav Stickley. Acesta a lansat stilul misssion, bazat pe vechiul mobilier spaniol. In fabrica lui au fost construite intre 1900-1913 piese din stejar, cu linii drepte, simple si gandite strict pentru utilitarism, decoratiunile fiind limitate. Fabricile americane au preluat ideea si au inceput productia de masa a pieselor care imitau stilul lui Stickley. Cu exceptia creatiilor lui Louis Comfort Tiffany, care a creat mobilier mai mult pentru sine, Statele Unite nu au produs mobilier art nouveau deosebit. Art deco s-a bucurat de un mai mare succes in America, in buna parte datorita productiei de masa, chiar daca rezultatele erau de slaba calitate. Un exemplu notabil au fost lucrarile realizate in atelierul lui Donald Deskey, care in 1932 a creat interioare art deco si mobilier pentru Radio City Music Hall in New York City. Arhitectul american Frank Lloyd Wright a realizat si mobilier, care din cauza aspectului poate fi foarte greu incadrat intr-o anumita categorie, deoarece acesta il realiza subordonandu-l in intregime designului cladirii. Wright a introdus si conceptul de mobilier incastrat in arhitectura.

Mobilierul american contemporan

In primul deceniu dupa cel de al doilea razboi mondial, multi designeri americani au inceput sa se impuna pe piata de mobilier. Printre cei mai cunoscuti se numarau arhitectii Charles Eames si Eero Saarinen. Acestia au adaptat tehnologia din perioada razboiului pentru a folosi in afara de lemn, metale si plastic, au creat noi modele, intre care scaunul Eames, au prezentat piese cu baza din metal. In 1956 Saarinen a creat o serie de mobilier cu piedestal, realizata din plastic si metal : scaune albe a caror silueta amintea de cea a paharelor, cu perne mici in culori vii ; mese, de la cele de doua persoane la cele pentru salile de conferinta, cu tablii din lemn sau marmura. Acestea, la fel ca multe alte creatii moderne, au fost copiate la scara larga pentru productia de masa. Alti designeri importanti au fost Harri Bertoia, care in 1952 a realizat scaunul care ii poarta numele, fabricat ulterior de Knoll Associates; Florence S. Knoll, presedinte al Knoll International din  New York City; si Paul McCobb, care a lansat o colectie bazata pe mobilierul Shaker din secolele XVIII-XIX. Pana la inceputul anilor 90 numarul stilurilor de mobilier a crescut atat de mult incat se poate deja vorbi de sute de exemple. Principalul aspect pozitiv este numarul mare de optiuni si multitudinea alegerilor, de la piese clasice la cele high-tech, ce amintesc mai curand de mobilierul medical sau industrial, de la antichitati din orice perioada si reproduceri scumpe dupa acestea pana la mobilier ieftin si simplu, care poate fi montat acasa de cumparator, in functie de ce isi doreste acesta.