Lotusul romanesc

In partea de nord vest a Romaniei poate fi intalnita o planta orientala, care popula in trecut apele Nilului. Este vorba despre lotus. Prezenta acestuia pe meleagurile tarii noastre a stranit controversa botanistului Paul Kitaibel, cel care l-a descoperit si care isi exprima neincrederea in legatura cu caracterul spontan al plantei, considerand ca aceasta a fost adusa aici de un naturalist si aclimatizata. Douazeci de ani mai tarziu, J. Tuzson ii acorda denumirea stiintifica de Nymphaea lotus var. termalis, care se adauga denumirii populare de drete, conferita de localnici. Aceasta specie taieste in apele paraului Petea, din apropierea bailor "1 Mai" de langa Oradea. Datorita unicitatii ei, lotusul a fost declarat inca din 1931, monument al naturii.

Lotusul termal nu trebuie confundat cu nuferii albi, care se gasesc in balti si in apele Deltei. Deosebirile pot fi insa facute chiar si de catre persoanele neavizate: dretele sunt mai viguroase - o singura planta matura ocupa o suprafata de 10 metri patrati si produce in medie 60 de frunze. Cele plutitoare, expuse in cercuri concentrice, se deosebesc de cele ale nufarului, prin forma lor circulara, prin retelele bogate de nervuri de pe partea dorsala si prin marginile lor crestate. Florile, cu un diametru de aprox. 20 cm. au o nuanta galbuie, spre deosebire de cele ale nufarului, care sunt alb-laptoase. Sepalele au posteriorul verde, prevazut cu 7-9 nervuri rosii-violete.

Inflorirea lotusului este legata de temperature apei, producandu-se, de obicei, noaptea sau pet imp de ploaie, cand se inregistreaza 27-30 gr. C. Intre orele 12 si 17, cand temperature apei urca pana la 34 gr. C, florile raman inchise.

Corina Dovinca
InCasa.ro