Malinul (Padus avium)
Desi nu este o planta impunatoare prin aspect, neavand o coroana spectaculoasa si nici o inaltime foarte mare (ajunge la cca. 10 m.), malinul se incarca primavara cu mii de flori albe - sidefii, grupate in ciorchini lungi de 10-15 cm., care raspandesc un miros puternic, iute amarui.
Traieste in jur de 70 - 80 de ani si poate fi gasit atat in Europa cat si in Asia. Malinul american, care poate fi intalnit si la noi in tara, este o specie foarte asemanatoare cu cea indigena, diferentiindu-se de aceasta prin faptul ca florile sunt ceva mai marunte si inflorirea este mai tarzie (mai-iunie).
Este apreciat atat ca arbore ornamental, fiind cultivat in gradini si parcuri, cat si pentru efectele sale terapeutice: decoctul din scoarta de malin este utilizat in medicina naturista in tratamentul reumatismului, artritei, colicilor gastrice sau renale. Din seria avantajelor oferite de acest arbust inmiresmat amintim faptul ca fixeaza solurilor nisipoase, instabile si poate fi atat plantat solitar cat si in grupuri mai mici sau mai mari. Si frunzele malinului au o intrebuintare practica, gratie proprietatii lor tinctoriale - utilizate proaspete vopsesc fibrele naturale in toate nuantele de galben.
Este un arbust cu o crestere rapida si cu frunzisul des. Lastareste si drajoneaza puternic, putand fi condus pe o singura tulpina, cu coroana sau sub forma de tufa deasa. Rezistent la ger, si mai putin la seceta, poate fi plantat pana in zona colinara. Prefera solurile mai umede (spre deosebire de specia americana), cu apa freatica.