Plantele de langa noi
Numele genului vine din limba greaca, "oxys" insemnand acid sau ascutit.
Probabil face aluzie la gustul acidulat al frunzelor, datorat prezentei acidului oxalic. Aceasta planta poate fi gasita in America de Nord, America de Sud, in Africa si in Europa.
Speciile genului
Genul oxalis cuprinde foarte multe specii, unii autrori citand chiar 300-400 de specii anuale sau vivace. Unele specii geofite prezinta organe geofite de tipul bulbilor, tuberculilor sau rizomilor. Cele mai importanta specii horticole din aceasta categorie sunt:
O.adenophylla Gillies
Aceasta formeaza o tufa densa din frunze, inalta de circa 10-12 cm. Lamina frunzei este formata din 12-20 de foliole verzi-albastrui. Florile, ca niste rozete cu cinci petale, sunt violet-roz-pal, striate, cu diametrul de 2.5-3 cm.
O.bowiei are inaltimea frunzisului de numai 5-10 cm. Florile roz-purpurii, in buchete de cate 3-12, sunt sustinute de un penducul lung de 20-30 de cm.
O.deppei Lodd.
Se distinge prin buchete de flori roz sau albe, ce apar primavara odata cu infrunzirea. Frunzele prezinta pete maronii.
O.enneaphylla Cav.
Frunzele sunt compuse din 8-9 foliole verzi-galbui. Florile, violet cu nervatiune bleu, sunt placut parfumate.
O.laciniata
Are talia mica, 10 cm. Frunzele verzi-albastrui sunt ondulate, iar florile violet pal au nervatiune albastra.
Alte specii importante: O.hirta, O.purpurea
Biologie si exigente ecologice
Oxalis este o planta cu vegetatie aproape continua. Multe specii sunt mai decorative decat prin flori. Dupa inflorire, este totusi bine ca planta sa dispuna de o perioada de repaus, cand partile aeriene se ingalbenesc si dispar. Inflorirea se desfasoara vara la majoritatea speciilor.
Planta creste si infloreste abundent atunci cand dispune de multa lumina, chiar si soare direct, dar tolereaza la fel de bine si semiumbra. Ii place in special soarele de dimineata. Pamantul trebuie sa fie mai poros si usor acid. Iarna prefera spatiile racoroase.
Inmultire
Se inmulteste atat pe cale vegetativa,cat si prin seminte. Perioada optima de divizare-despartire, este la sfarsitul infloririi si al repausului.
Planta leaga usor seminte care pot fi folosite, de asemenea la inmultire.
Ingrijire
Udarea regulata si fara exces de apa este principala lucrare de ingrijire. Iarna se uda putin, atat cat sa nu se usuce pamantul foarte tere
Fertilizarea se aplica odata pe luna in timpul cresterii si infloririi.