Portelanul englezesc

Piesele de portelan fabricate timpuriu (mai ales cele din Bow si Derby) reprezentau figurine si tacamuri (in Bow). Fabrica din Chelsea a fost infiintata de Nicholas Sprimont, un argintar, iar piesele realizate aici erau initial inspirate ca design, de piesele de argintarie. In timpul anilor 1850, portelanul de Chelsea a fost din ce in ce mai mult influentat de Meissen si a continuat pe aceasta linie pana cand a fabrica a fost achizitionata de William Duesbury din Derby, in 1770. Incepand cu acest an si pana cand s-a inchis fabrica, in 1792, portelanul de Chelsea era realizat in stilul Derby.

In timp ce fabricile din Londra (din Derby, Bow si Chelsea) erau puternic influentate de portelanul european realizat la Meissen si Sevres si de formele argintariei contemporane, fabricile din provincie, precum cele din Liverpool si Lowestoft, aveau tendinta de a ''copia'' stilul chinezesc, lucru care s-a intamplat pana aproape la trecerea in secolul urmator.

Fabrica de portelan din Worchester a fost infiintata in 1751 de dr. John Wall cu scopul de a produce tacamuri de calitate foarte buna - precum seturi de ceai sau cafea, cani, boluri si tacamuri mici (materialul folosit nu era potrivit pentru realizarea unor piese de dimensiuni mari). In 1776, la moartea dr. John Wall, noul proprietar al fabricii a decis sa concentreze fluxul productiei numai pe realizarea de portelanuri cu picturi in alb si albastru. Pentru multi specialisti, aceste piese alb-albastre produse la Worchester in urmatorii zece ani, sunt cele mai bune portelanuri realizate vreodata in Europa.

In 1772, o alta fabrica de portelan s-a infiintat la Caughley, loc in care incep sa se produca obiecte asemanatoare celor de la Worchester. Semnul distinctiv pentru marca Caughley era folosirea deseori a marginilor aurite si realizarea de tacamuri in miniatura, pentru copii. In 1799, fabrica de la Caughley a fost preluata de cea din Coalport.

Lutul amestecat cu cenusa de oase a fost introdus prima oara ca material pentru realizarea portelanului la fabrica Worchester, in jurul anului 1800. Pana in 1820, acest material a ajuns sa fie marca a industriei de portelan englezesc.

In timpul secolului al XIX-lea, fiecare locuinta din Anglia avea dispuse busturi ale unor importante personalitati istorice si culturale, dar si copii ale unor statui clasice. Proprietarii mai bogati isi permiteau astfel de statui facute din marmura, insa pentru cei cu o conditie financiara mai slaba erau realizate copii din portelan. La inceput, pentru acestea se folosea ipsosul, material obisnuit la Paris, insa incepand cu cu anii 1840 a fost introdus un alt material mai fin, numit parian.

de portelan din Anglia:Chelsea (infiintata in 1745)
Bristol (1749)
Bow (1750)
Limehouse (1750)
Longton Hall (1750)
Derby (1751)
Worcester (1751)
Caughley (1772)
Coalport (1780)Liverpool ((1710)
Lowestoft (1737)
Pinxton (1796)
Nantgarw (1813)
Rockingham (1820)
Plymouth (pasta tare)
Bristol (pasta tare)
New Hall (pasta tare)