Principii in design-ul si amenajarea gradinii

Design-ul gradinii

1. Obiectivul - crearea unui "tablou". Toata munca de amenajare si plantare este depusa pentru a realiza aceasta idee. Peluza poate fi considerata panza tabloului, casa sau orice alt punct proeminent este figura centrala, iar plantarea florilor completeaza compozitia si adauga culoare.

2. "Tabloul" trebuie sa aiba aspectul unui peisaj natural, nu trebuie sa para fortat, fals.

Orice alt principiu al design-ului de gradina trebuie sa se subordoneze acestor 2.

3. Locul trebuie conceput ca o unitate. Daca locuinta nu arata bine, cereti-i arhitectului sa o imbunatateasca; un arhitect adevarat o va privi ca un intreg, ii va intelege designul si sensul si va sugera imbunatatiri care ii vor intari structura. Un amator ii va adauga un semineu aici, o fereastra dincolo, etc.; e posibil ca aceste sugestii sa fie bune, luate fiecare in parte, dar sa nu aiba nimic in comun cu cladirea ca intreg, si sa fie ridicole.

4. Gradina trebuie sa aiba un punct centra. Marginile trebuie sa fie mai putin evidentiate decat centrul, astfel ca:
- centrul trebuie sa fie deschis;
- sa incadreze si sa umple laturile, pentru a evita efectul de imprastiere.

5. Florile sunt "accidente". Ele subliniaza, adauga culoare, dau varietate si finisaj; ele sunt ornamentele, iar peluza si celelalte plante sunt cadrul. O floare la marginea gradinii poate fi mai de efect decat 20 de flori plasate in centrul peluzei - pentru acest caz avem exemplul gradinilor frantuzesti, in care toate plantele sunt asezate in ordine sau cel al gradinilor americane, care au flori pe margine iar pe centru peluza, ca loc de joaca pentru copii.

6. Design-ul unei gradini depinde mai mult de pozitia fiecarei plante, raportata una la alta si la structura locului, decat de caracteristicile plantei. Prin urmare, designul unei gradini inseamna infrumusetarea unei bucati de pamant astfel incat sa aiba un aspect natural, de peisaj. Florile si accesoriile trebuie sa sporeasca efectul, nu sa il contrazica.

Amenajarea gradinii

1. Nivelarea pamantului
Momentul propice este toamna, inainte de sosirea ploilor abundente, si lasarea asa pana la primavara; daca dorim sa avem zone mai inalte (straturi ridicate), este de preferat ca acestea sa fie la marginile gradinii.

2. Terasarea
In locurile in care inclinatia este foarte vizibila exista tendinta de a terasa pamantul pentru a obtine sectiuni mai plane. Amenajarea lor trebuie facuta cu grija, pentru ca ele taie peluza si pot obtura si micsora tabloul, atragand atentia asupra lor. Succesul lor depinde in mare masura de rigiditatea lor si felul in care sunt intretinute. Daca realizarea unei terase este absolut necesara, ea ar trebui sa fie sub forma unui zid, sau amplasata langa casa, pentru a lasa cat mai mult spatiu peluzei.
Terasele pot fi inlocuite foarte bine cu zone in panta.

3. Liniile de demarcatie
Nu sunt mereu necesare, chiar se recomanda sa nu se pastreze un contur continuu; o linie neregulata este mai naturala si se preteaza mai bine plantarii.
- daca se doreste ca peluza sa fie cat mai mare posibil, atunci trebuie inlaturata demarcarea ei;
- aproape toti copacii sunt afectati de pamantul nisipos adunat in jurul bazei trunchiului; este recomandat ca baza copacului sa fie cat mai expusa, nu numai pentru protejarea copacului, ci si pentru ca trunchiul este o parte distinctiva pentru un copac.

4. Aleile si cararile
Trebuie sa se incadreze bine in peisajul gradinii, pentru ca altfel ii pot strica farmecul. Unii autori considera ca trebuie sa fie cat mai putine posibil pentru ca strica compozitia artistica; ele trebuie sa fie directe, (sa reprezinte calea cea mai scurta de acces spre un loc anume), continue si unitare ca design. In ceea ce priveste aleile permanente de acces pentru masini, trebuie avut in vedere modul de scurgere al apei, pentru a nu se forma baltoace inestetice. Cele mai bune materiale pentru aleile principale sunt cimentul si pavajul cu dale, dar in functie de tipul de sol se poate face o alee fara alt material. Pietrisul, zgura, cenusa si alte materiale de acest gen nu sunt recomandate pentru ca nu se comporta bine pe vreme prea uscata sau umeda.

5. Amenajarea zonei cu flori
Trebuie mai intai planificata pe hartie. Uneori, plantele de bordura si cele de grup nu se planteaza decat dupa ce s-a stabilit gazonul. De obicei insa, cele doua procese se petrec in paralel. Dupa ce s-a nivelat pamantul, zonele se delimiteaza cu bete; apoi se pot planta gazonul si florile. Plantarea copacilor se poate face primavara sau toamna (de preferinta toamna cand trunchiul e crescut destul iar pamantul are o conditie perfecta pentru drenaj).
Tufisurile se planteaza inspre spatele curtii. Sapati pamantul, asezati tufisurile la intervale mici, pliviti-le un timp si apoi lasati-le sa creasca. Daca nu va place cum arata pamantul ramas liber intre ele, puteti planta gazon; cine face asta sa nu se astepte insa ca tufisurile sa aiba un foliaj bogat. Tufisurile trebuie plantate la intervale mici pentru ca arata mai bine la inceput; este foarte usor apoi sa le rariti.

6. Gazonul
Tipul folosit trebuie bine stabilit dinainte, pentru ca odata plantat, nivelul si conturul lui nu mai trebuie schimbate. Pregatirea pamantului trebuie facuta foarte constiincios pentru ca permanenta gazonului tine foarte mult de acest pas. Pamantul trebuie sa fie afanat pentru ca radacinile sa se infiga adanc; cel mai bun mod de a obtine un astfel de pamant este prin drenare, dar si prin brazdare. Oricum, fiecare tip de gazon are inscrise instructiuni pe cutia de seminte.