Scaunul Bonaparte si scaunul Nonconformist
Otelul tubular cu care Eileen Grey a lucrat si datorita caruia a devenit renumita este materialul de baza folosit atat in producerea scaunului Nonconformist cat si a celui de mai tarziu, denumit scaunul Bonaparte. Principiile ambelor piese sunt, in esenta, aceleasi: atat scaunul Nonconformist, cat si Bonaparte se sprijina pe un cadru din otel cromat placat cu tuburi, la ambele piese s-a folosit lemn de fag pentru sezut si fiecare dintre ele este tapitata in chingi din cauciuc, spuma poliuretanica si piele. 
Chiar si numai dupa o privire sumara asupra celor doua piese se poate observa ca ele au izvorat din acelasi impuls creativ. Cu toate acestea exista o diferenta vizibila intre ele - scaunul proiectat mai tarziu etaleaza doua brate gratioase din crom tubular, care ii permite un sens al simetriei. Scaunul Nonconformist, pe de alta parte, este ostentativ asimetric, avand un singur brat, capitonat cu o bucata de piele, in timp ce pe partea cealalta bratul omis a fost inlocuit cu o bara de crom diagonala.
Forma asimetrica a scaunului proiectat de catre Eileen Grey in anul 1926 a constituit un element modern al designului experimental, sfidand la momentul respectiv conventiile din designul de mobilier, de unde si numele sau: Nonconformist. Desi aceasta nu este tocmai socant pentru oamenii de astazi, el reprezinta inca un model atragator.
Corina Dovinca
InCasa.ro