Steaua si Vicleimul: expresivitate populara

Toate datinile legate de sarbatorile de iarna (Craciun, Anul Nou si Boboteaza) sunt ramasite ale vechilor credinte si obiceiuri ale stramosilor, care intregesc puterea spirituala a neamului si sunt menite sa aduca linistea in inimile celor credinciosi.

Incepand cu prima zi a Craciunului (25 decembrie) si sfarsind in ziua de Boboteaza (6 ianuarie), de indata ce se insereaza, copiii obisnuiesc sa umble cu Steaua, obicei cu un caracter pur religios. Reprezentatiile dramatice au, mai intai de toate si la majoritatea popoarelor,  un caracter sacerdotal, care s-a transferat la aristocrati, devenind, in cele din urma, populare.

Steaua si Vicleimul au ajuns la noi din cele mai vechi timpuri, fiind sustinute de credinta poporului si pastrate din mosi stramosi, ca reprezentatii ce amintesc de nasterea Mantuitorului. Copiii si tinerii care umblau cu Steaua erau, in vechime, imbracati in costume orientale, imitand portul celor trei Crai de la Rasarit. In Bucovina, de exemplu, acest obicei era sustinut de patru baieti: unul costumat in inger si ceilalti trei in Crai, iar jocul lor inchipuia episodul vestirii nasterii lui Isus. Ulterior, cei care umblau cu steaua aveau portul obisnuit, iar datina s-a redus treptat la dorinta de a castiga, piezandu-si farmecul initial. Steaua este formata in colturi, din speteze de brad lipite cu hartie. La mijloc, este, de obicei, zugravita o iesle care infatiseaza momentul nasterii: Maica Domnului, Sf. Iosif, pruncul Isus, pastorii si cei trei magi. In spatele stelei este asezata o lumanare care lumineaza aceasta imagine, iar fiecare colt al ei are cate un clopotel. Dupa ce sunt primiti de catre gazde, "vestitorii" se aseaza la fereastra  si incep sa cante unul dintre multele cantece de stea.

Vicleimul este o forma de teatru popular care infatiseaza nasterea lui Iisus si include elemente din colindatul cu masti, fiind raspandit mai cu seama in Oltenia. In vremea celui de-al doilea razboi mondial piesa era jucata in orase, la "case mari", de catre cantaretii de la biserica. In Moldova si Transilvania numele de "Vicleim" este inlocuit prin "Irod/Irozi". Obiceiul, adaptat dupa scenarii si costume influentate din realitatile autohtone, reprezinta istoria nasterii lui Iisus, incluzand o parte religioasa si una profana. Prima parte este jucata de oameni deghizati in personaje precum: Imparatul (Irod), Pruncul, Regii Magi sau Craii si in unele versiuni Ciobanul, iar partea profana este jocul papusilor. Astazi aria de raspandire a Vicleimului s-a restrans, obiceiul fiind aproape uitat.

Alte obiceiuri de sarbatori: Plugusorul, Vergelul, Semanatorii, Iordanul. 

Photo: corbis.com

www.incasa.ro