Baia moderna si istoria ei

Baia moderna se aseamana destul de mult cu stramosul ei din epoca Victoriana, cand putea fi intalnita doar in casele celor cu un statut social si financiar rezonabil. Principala diferenta este inlocuirea elementelor din metal (in general tinichea, asa cum se mai gaseau si in anii 20 in locuintele modeste) cu baile luxoase si sclipitoare, in culorile cele mai diverse si stiluri nenumarate.

 

Dintre primele civilizatii occidentale romanii au fost cei care au avut o adevarata pasiune, vecina cu obsesia, pentru tot ce tinea de igiena. O baie nu trebuia insa sa fie doar functionala, ci si foarte frumoasa, perfecta pentru a impresiona oaspetii si a demonstra statutul social. Pentru cei care nu isi permiteau confortul unei bai acasa au fost construite bai publice.

Obiceiurile si tehnologia s-au pierdut dupa prabusirea Imperiului Roman. In Evul Mediu si chiar mai tarziu baia era evitata, existand credinta ca spalatul aduce boli precum holera sau ciuma. Mirosurile pestilentiale erau mascate cu diverse parfumuri sau pur si simplu ignorate de cei saraci, obisnuiti cu conditiile de mizerie. Nu exista canalizare, gunoiul si resturile fiind aruncate in rauri si pe strazi. Pana in secolul XVI camera de baie era un lux aproape de neconceput pentru cei mai multi, doar capetele incoronate facand baie o data la cateva saptamani.

Din secolul XVIII baia incepe sa castige teren si sa apara in tot mai multe locuinte, dar doar in cele ale celor bogati. Nici acum o baie nu era ieftina si parea in continuare doar un lux. E drept, ceva mai accesibil. Primele cazi de baie, aratand mai curand ca mini-bazine, erau din marmura, piatra sau teracota izolata cu mozaic sau faianta. Tevile erau din plumb sau bronz. Acest tip de bai au continuat sa fie construite pana in secolul XIX, la jumatatea caruia baia regulata incepe sa devina un obicei.

Baile din Anglia victoriana

Dupa 1850, datorita dezvoltarii industriale si a infrasctructurii, prezenta baii in fiecare acasa a inceput sa devina o realitate. Accesul tuturor la apa calda, dezvoltarea retelei de canalizare, introducerea ceramicii si metalului in constructia instalatiilor, nevoia de igiena personala au dus la o adevarata revolutie in istoria bailor. In majoritatea cazurilor se folosea o cada din tinichea sau cupru, care era umpluta cu apa fierbinte si golita apoi. Nu exista o camera speciala, asa ca se facea baie in bucataria casei, fiecare membru al familiei pe rand, sau in dormitor pentru cei bogati.

Doar dupa 1880 in casele celor din clasa mijlocie au inceput sa apara bai in adevaratul sens al cuvantului, majoritatea avand cazi din fier, multe fiind impodobite pe partea exterioara cu picturi viu colorate. Fierul a inceput sa fie treptat inlocuit de portelan, iar formele si modelele cazilor, chiuvetelor si restului accesoriilor au suferit modificari importante. Tot in a doua jumatate a secolului XIX in unele case mai instarite din Anglia existau instalatii de dus improvizate, care foloseau o pompa manuala pentru a aduce apa.