Bazinul ecologic - fascinatia unei gradini
Schimbarea rolului unui spatiu exterior dedicat (o piscina, de exemplu) are forta sa ascunsa. Acestuia i se pot atribui functiuni dintre cele mai diverse: spatiu relaxant destinat luarii mesei; centru de sanatate; refugiu pentru animale; sauna sau piscina. Bazinul ecologic prezinta aceasta caracteristica cameleonica, avand puterea de a fascina, indiferent de sezon.
Invataturile lui Vester
La inceputul anilor '80, bazinele filtrate cu ajutorul florei si faunei, in loc de clor, reprezentau o idee revolutionara. Pana atunci, un biochimist german, profesorul Friederic Vester, incercase sa adapteze si sa aplice principiul Jiu Jitsu de folosire a fortei "adversarului", in vederea conservarii propriei forte, la alimentarea cu combustibil ecologic, in cadrul "Miscarii verzi" germane.
Invataturile lui Vester au inspirat, de asemenea, un grup de tineri studenti din Austria, care au reconsiderat plantele indigene, pana atunci neluate in seama, folosindu-le ca pe niste motoare naturale pentru piscinele ecologice. Provocarea a fost aceea de a gasi combinatia potrivita de plante pentru a devia "sabia lui Damocles", declansata de cresterea algelor. Invazia algelor ameninta calitatea apei - chiar si a celei tratate - si, in cele din urma, sanatatea iazului. Observatiile lor au fost uimitoare: speciile de plante acvatice: Myriophllium spicatum (penita sau vascul de apa) si Carex pseudozyperus (rogozul de balta) extrag substantele nutritive esentiale din alge si mentin calitatea substratului; iar specia Typha angustifolia (papura) produce umbra, contracarand caldura algelor. Mai mult decat atat, o atenta sortare a plantelor, creeaza un mediu natural de eliminare a micro-organismelor produse de alge si a impuritatilor, functionand ca niste filtre vii si mentinand controlul calitatii apei.
Una dintre problemele ridicate de aceasta procedura a fost aceea a comprimarii (restrangerii) suprafetei (zona cu plante si zona dedicata inotului), astfel incat noul iaz ecologic sa poata fi amplasat intr-o curte obisnuita. Pentru a functiona bine, zona dedicata inotului necesita cel putin 2 m. adancime, iar cea in care se afla plantele nu mai mult de 60 cm.
Spatiul necesar unui iaz cu marimea de 2 m., care sa se micsoreze gradual pana la 60 cm., pana la linia malului mai putin adanc, consuma insa o suprafata prea mare de teren. Solutia, "made in Austria" a venit dupa saptamani intregi de cautari, fiind propusa de inventatorul Peter Petrich, fondatorul firmei Biotop, una dintre cele mai de succes companii producatoare de piscine ecologice din Europa. El a fost cel care a avut stralucita idee a pragului. Separarea zonei cu plante, mai putin adanci, de cea adanca, dedicata inotului, prin introducerea unui prag, creat cu ajutorul unui zid scufundat, a rezolvat, astfel, problema spatiului si a potrivirii piscinei intr-o curte de dimensiuni medii.
Avand in spate o experienta de mai bine de doua decenii, piscinele naturale sau ecologice au devenit, la momentul actual, tot mai sofisticate in ceea ce priveste designul, adaptandu-se stilului contemporan de construire a locuintelor. Exista, insa, si o constanta in ceea ce le priveste, si anume: legatura cu mediul. Aceste bazine ecologice produc noi case pentru animalele acvatice, al caror habitat natural este amenintat. Existenta acestor animale reprezinta baza formarii unui ecosistem. Urmarirea vietii de zi cu zi a acestui habitat ofera observatorului un motiv de fascinatie continua; oglinda magica a iazului, formata din reflectarea luminii pe suprafata apei ofera un loc important de meditatie; sunetul produs de curentii de apa si rasfatul vizual oferit de crinii de balta transforma o bucatica de pamant intr-un paradis personal.
Principii de design pentru bazinele naturale de inot
Bazinele naturale de inot nu folosesc o tehnologia complexa a sterilizarii sau a filtrarii chimice. In schimb ele se bazeaza pe o tehnologie naturala infinit mai sofisticata: echilibrul ecologic. La fel ca un lac natural, micro-organismele descompun masa organica in substante pe care plantele le pot folosi ca nutrimente.
Utilizarea procesului natural intr-o activitate artificiala cum este construirea piscinelor a fost experimentata pentru prima oara in Austria, in anul 1985, de catre Peter Petrich si compania Biotop. De atunci, principiul a cunoscut o larga raspandire in Europa continentala, fiind folosit atat pentru locuintele personale, cat si pentru hoteluri sau statiuni. Bazinele de inot mentin echilibrul natural, se curata singure si sunt estetice. In loc sa fie ingrijorati de faptul ca sanatatea le poate fi afectata de clorul din apele tratate chimic (care poate ataca ochii si membrana mucoasa, provocand astm sau congestii nazale), inotatorii se pot simti acum in siguranta, inotand intr-o apa curata si proaspata.
Functionarea piscinelor ecologice este foarte simpla: apa este filtrata, trecand prin mai multe bazine alaturate piscinei, unde diferite culturi de plante, atent selectionate, o curata si o oxigeneaza. Mai intai, apa murdara este "aspirata" de frunze si alte particule mai mari cu ajutorul unor pompe speciale, dupa care, ea trece, prin niste conducte ingropate, dintr-un bazin in altul, pana cand microorganismele sunt "inghitite" de diferitele specii de plante de apa, astfel incat aceasta apa redevine curata si oxigenata.
Design - "camerele" piscinelor ecologice:
1. suprafata bazinului - bazinele naturale sunt mai spatioase decat piscinele tratate chimic, necesitand, pe langa suprafata de inot, o suprafata in plus dedicata plantelor care mentin echilibrul ecologic. Unul sau doi pereti ai bazinului se vor ridica deasupra apei, pentru a permite accesul inotatorilor. Ceilalti pereti (cei dintre suprafata de inot si zona cu plante) vor fi scufundati 100 mm. sub apa.
2. zona dedicata inotului - are o adancime cuprinsa intre 1,5 si 2,5 m. Aceasta zona poate fi imprejmuita de pereti si acoperita cu placi ceramice.
3. zona de "regenerare" - o zona marginala in care sunt sadite plante acvatice si semi-acvatice. Aceasta zona trebuie sa fie cel putin la fel de intinsa ca si zona dedicata inotului. Plantele acvatice cresc in pietris (fara humus), astfel ca sunt fortate sa-si procure hrana (nutrimentele) din apa. Astfel ca acestea (zeci de specii de alge, trestii, nuferi) sunt alese cu grija de specialisti, fiind specializate pentru a "digera" particulele din apa piscinei, astfel incat se creaza un sistem complet de purificare. Plantele folosite sunt specii obisnuite, usor de colectat din balti si lacuri
4. camera de pompare/aspirare - o pompa speciala extrage apa de la suprafata piscinei, o aspira, pentru a elimina corpurile plutitoare, dupa care apa trece prin zona de regenerare, pentru a fi filtrata si oxigenata si se intoarce in zona de inot, complet purificata. (sistemul "verde" de filtrare a apei)
5. incalzirea - (optional) daca piscina este incalzita plantele vor creste mai repede decat in mod obisnuit, acest lucru necesitand o plivire periodica.
6. santul de scurgere/canalul de drenaj - bazinul va fi inconjurat de un canal pentru a nu permite scurgerea de suprafata (care ar putea introduce elemente care ar putea afecta PH-ul apei).
"Miscarea verde" nu mai este o noutate pentru nimeni, astfel ca piscinele ecologice au devenit o necesitate, inlocuind cu succes pe cele clasice, pe baza de clor, printre numeroasele avantaje numarandu-se si acela al economiei de apa (deoarece circuitul apei este inchis) si de electricitate.
Photo: ecosmarte.com; gardenvisit.com; totalhabitat.com
Corina Dovinca
InCasa.ro