Centrul Pompidou din Paris

Centrul Pompidou se gaseste pe parte dreapta a Senei, aproape de Hotelul orasului Paris, in apropierea cartierului Halelor, celebru pentru magazinele sale. Centrul este unul interdisciplinar unde se poate citi, se pot vizita expozitii de arta plastica dar si de arhitectura industriala, se dau spectacole de teatru si cinema in numeroasele sali construite ulterior.      

Designul pentru Centrul National de Arta si Cultura George Pompidou a fost ales in urma unei competitii intre arhitecti, incepute in 1970 pentru alegerea celui mai bun proiect de arhitectura care sa satisfaca dorinte lui George Pompidou. Castigatorii erau practic necunoscuti dar foarte ingeniosi si cu viziune moderna. Acestia erau Richard Rogers si Renzo Piano impreuna cu inginerii de la Ove Arup.

Cladirea care urma sa adaposteasca muzeul de arta moderna si contemporana a avut parte de numeroase critici nefavorabile mai ales ca se inscria in clasa arhitecturii high tech. Accesul si toate serviciile adiacente sunt amplasate in exterior pentru a folosi la maxim interiorul pentru expozitii si spatiu de lectura. Si sa nu uitam ca scarile rulante exterioare ofera pana la urma cea mai grozava priveliste din Paris.

Constructia a inceput in aprilie 1972 iar structura de metal a fost plasata in 1974. In acelasi timp viitoarele compartimente ale constructiei erau hotarate definitiv, la fel si institutiile.

In 1972 mai precis in iulie, si Centrul de creatie industriala a devenit parte integrata a Centrului Pompidou. In 1974 s-a facut propunerea de a transfera colectiile de la muzeul de arta moderna in noua cladire de pe strada President Wilson.

Si astfel, dupa aproape cinci ani de constructii, Centrul National de Arta si Cultura George Pompidou a fost inaugurat de catre presedintele republicii, Valery Giscard d’Estaing pe data de 31 ianuarie 1977. Deschiderea oficiala pentru public a fost facuta pe 2 februarie 1977 si de atunci aceasta cladire a primit vizita a nu mai putin de 150 de milioane de vizitatori.

Desigur costurile de constructie au fost pe masura. Numai cumpararea terenului a costat 85 milioane franci in 1972. De asemenea cladirea principala si toate echipamentele aferente ei au costat statul francez in jur de 750 milioane franci. Dar si celelalte pavilioane adiacente cum ar fi Piata Stravinsky ( 28 milioane franci), diverse (30 milioane franci) Ircam( institutul pentru acustica , 100 milioane franci) au costat suficient incat sa ridice suma totala la 993 milioane de franci.

            Pe langa aceste costuri de constructie se mai adauga si costurile de renovare in perioada octombrie 1996- ianuarie 2000. Suma alocata de stat a crescut de la 440 milioane franci in 1994 la 482 milioane franci in 1999. Subventiile  pentru echipamente au fost in jur de 54 milioane franci. Sume de bani au venit si din sponsorizari si patronate, cam 40 milione franci. Oricum bugetul total alocat pana in 1999 pentru renovarea si modernizarea centrului a ajuns la cifra de 576 milioane franci.

		Lasand la o parte informatiile financiare legate de aceasta cladire, sa ne concentram in special pe elementele de arhitectura care fac deosebita in sine cladirea. In primul rand sa ne oprim asupra culorilor folosite. Culorile sunt de fapt coduri separate si distincte pentru fiecare utilitate in parte, astfel tuburile exterioare albastre sunt pentru ventilatie, cele verzi pentru fluide, cele galbene pentru  cablurile de electricitate, cele rosii pentru miscare  adica scari si lifturi precum si pentru sistemele de siguranta, extinctoarele de incendiu.

            Principala prioritate a cladirii a fost aceea de a asigura fluenta traficului si folosirea la maxim a spatiului disponibil, de aceea toate sistemele de acces, scari, lifturi se regasesc in exterior.

            Arhitectii Renzo Piano si Richard Rogers, impreuna cu Gianfranco Franchini au proiectat aceasta cladire pe linia unei diagrame spatiale in continuua evolutie.

            Cladirea a fost construita in doua parti:

1. primele trei nivele de infrastructura ( etajele -1, 0 si 1) care gazduiesc facilitatile tehnice si zona serviciilor, denumite si Forum de unde poti urca la biblioteca de la etajul 2 si 3 precum si la bufetul expres al bibliotecii, sau la muzeu pe scarile rulante sau cele fixe, si cu ajutorul lifturilor de sticla. La parter exista centru postal, centrul de creatie, un magazin si Galeria Copiilor. La etajul 1 exista o cafenea dai si Galeria de Sud. Iar la subsol exista sali de spectacole.

2. sapte nivele de structura din sticla si metal, incluzand terasa si mezanin, unde este concentrata intreaga activitate a centrului, cu exceptia Ircam din Piata Stravinsky. Momentan doua etaje ( 2 si 3) sunt in renovare dar la etajul 4, in cele 33 de sali ne putem delecta cu opere de genul audio sau video, proiectii pe ecrane sau pereti, filme pe calculatoarele din Centrul Media,sculpturi in metal si lemn, fotografii si bineinteles tablouri si schite de Picasso sau Matisse, printre foarte multi alti artisti. Toate acestea fac parte din arta contemporana. La etajul 5 sunt expozitii de sculptura si tablouri apartinand artei moderne. La etajul 6 se organizeaza receptii private si exista si restaurantul Georges.

restaurant		sala expozitie

            Structura de metal este constituita din 14 portice care sustin 13 traverse de 48m lungime fiecare si sunt distantate la 12,8 m. In varf dar si la fiecare nivel exista elemente de otel care se arcuiesc si au 8m lungime si 10t greutate. Cabluri imense de otel lungi de 45m ancorate in pamant preiau greutatea cladirii si o fac mai flexibila. Fiecare etaj are fix 7m masurati din podea in podea. Superstructura de sticla si otel este ideala pentru a oferi spatii largi, deschise in interior.

            Dupa 20 de ani de la construirea cladirii, arhitectul Renzo s-a hotarat sa reconstruiasca in partea de nord a pietei, langa cladirea principala si atelierul lui Brancusi. Acesta este o cladire de beton si metal care reda o parte din atelierul original si mai ales acoperisul care ofera o iluminare speciala. Acolo se regasesc si cateva din copiile lucrarilor artistului roman.

            Terenul de care dispune centrul masoara aproximativ cinci acri sau 2 ha. Suprafata construita totala este de 103.305mp. Cladirea are 7 nivele si o inaltime de 42m in strada Beaubourg si 45,5 in Piata Stravinsky. Latimea ei este de 60m iar adancimea de 166m. Partea de infrastructura cuprinde 3 etaje si are o latime de 110m, o adancime de 180m.

Materialele utilizate au fost scheletul de metal de 15.000t, suprafetele de sticla de 11.000mp, suprafetele opace de 7.000mp. Ca sa nu mai vorbim de lucrarile de ranforsare cu beton armat de 50.000mc si teresamentele de 300.000mc..