O istorie a iluminatului
Nimeni nu si-ar putea imagina o locuinta confortabila si placuta altfel decat luminoasa si ordonata. Lipsa de lumina face ca o casa altfel frumoasa sa-si piarda din farmec si sa para rece si neprimitoare. In lipsa ferestrelor mari si orientate spre soare orice casa trebuie sa ofere surse de lumina artificiala,de la simplele veioze pana la candelabre scumpe si impunatoare.
Sistemele de iluminare a locuintei s-au schimbat enorm de-a lungul istoriei, pe masura ce tehnologia avansa, iar nevoile se schimbau.
Inainte de 1800 sursele de lumina folosite in locuinte erau dintre cele mai simple : torte, lumanari sau lampi improvizate, iar uneori chiar opaite. Tortele erau doar bucati de lemn avand un capat infasurat cu o bucata de material textil, inmuiata in ulei sau petrol. Faceau foarte mult fum, exista un risc mare de incendiu iar lumina era foarte slaba. Desi, ca impresie artistica, erau o buna alegere.
Stramosul lampilor de astazi a inceput sa-si faca simtita prezenta in Epoca de Piatra sau poate mai devreme. La inceput era un simplu opait, improvizat intr-o piatra cioplita sau in crapatura unei roci din pestera. Aici se turna ulei obtinut din topirea grasimii animalelor vanate, iar ca fitil se foloseau bucati de plante uscate sau fibre naturale. De multe ori acest opait primitiv nu avea atat un rol practic, cat unul religios, simbolizand eternitatea focului. Pe masura ce erau descoperite noi tehnologii aceste lampi au inceput sa fie tot mai elaborate si mai eficiente, devenind un simbol al bogatiei si statutului social. Materialele din care erau confectionate s-au schimbat, de la piatra trecandu-se la scoici, lut, bronz, fier si in final otel sau metale pretioase.
Lumanarile au inceput sa fie folosite in jurul anului 3000 I Hr. La inceput erau facute artizanal din seu, faceau foarte mult fum si lasau un miros foarte greu. Seul a inceput sa fie inlocuit cu ceara sau cu grasime de balena, in secolele XVII-XVIII existand numeroase fabrici si ateliere care produceau lumanari. Se dezvolta astfel o industrie care incerca sa faca fata consumului. Astazi lumanarile sunt confectionate in principal din parafina, avand mai curand un rol decorativ decat unul practic.
In secolul XVII-XVIII oamenii foloseau pentru iluminat diversi combustibili. Cel mai bun era uleiul din grasime de balena, dar era si foarte scump, iar multi nu si-l puteau permite. Asa ca cei din familiile sarace foloseau lumanari, un opait improvizat sau lumina de la soba. In aceste conditii ziua se termina odata cu apusul soarelui.