Tinctura de mesteacan
Nu de mult, in popor, mestecenii erau considerati copaci sfinti, fiind creditati cu proprietati vindecatoare magice. De cum dadea primavara, taranii din satele de deal si de munte mergeau intr-un adevarat pelerinaj pe coastele impadurite, ca sa culeaga scoarta de mesteacan, pe care o desprindeau cu cutitul de pe ramurile tinere si apoi o uscau la soare. Aceasta scoarta, preparata sub forma de fiertura, in doza de 4 lingurite la litru, dizolva pietrele la rinichi, mareste diureza, combate infectiile rinichilor (nefrita) si ale vezicii urinare (cistita). De asemenea, este un excelent purificator al intregului organism, fiind folosita intern, pentru tratarea gutei si a reumatismului, precum si a unor boli de piele. Insa cea mai intensa actiune o are in combaterea insuficientei renale. Pentru aceasta, trebuie preparata intr-un mod pe care nu l-am intalnit in cartile de fitoterapie, ci l-am aflat dintr-un sat de munte din Buzau, Lopatari.
Mergand pe la inceputul lui aprilie intr-o padure de mesteceni de langa sat, am intalnit pe drum o batrana care-si facea de lucru langa un palc de copaci, tinand in mana o sticla de alcool. Era dimineata, devreme, si m-am minunat de asemenea obiceiuri la o femeie in varsta, si inca intr-o zi de lucru. Culmea a fost ca ceva mai incolo, am intalnit un alt cetatean, care de asemenea mesterea ceva pe langa niste crengi de mesteacan, cu sticla de tarie in mana. I-am dat binete si, din vorba in vorba, am ajuns sa-l intreb cum se face ca aici, in sat, oamenii o iau cu bautura de dimineata. Omul a ras si mi-a spus ca nu de bautura le arde lor acum, ci isi fac leacuri, culegand scoarta de mesteacan, pe care e musai sa o puna imediat in alcool tare, dupa ce a fost luata de pe copac, pentru ca altfel isi pierde puterea de vindecare.
De la oamenii aceia din Lopatari am aflat reteta de preparare a tincturii de coaja de mesteacan, pe care v-o spun si dumneavoastra: se culege scoarta de pe ramurile tinere, se toaca imediat cat mai marunt si apoi se pune intr-o sticla de un litru pe jumatate plina de alcool alimentar, pana cand aceasta se umple. Se pune un dop si se lasa sa se macereze o luna, la caldura (se poate pune chiar la soare), dupa care se filtreaza. Preparatul astfel obtinut are o eficienta cu totul deosebita in toate bolile de rinichi si de vezica mentionate mai sus, inclusiv in cazuri de insuficienta renala, in care face, uneori, adevarate minuni. Se administreaza cate o lingurita de tinctura de patru ori pe zi, in cure de lunga durata (minimum 60 de zile).
Sursa: Formula As