Designul interior - istoric - partea 3

INTERIORUL ROCOCO

In Franta stilul baroc Ludovic XIV a fost urmat in ultima parte a secolului XVII de cel rococo al lui Ludovic XV. Rococo era caracterizat in special prin liniile curbe delicate, dar elaborate. Locuintele celor nobili si ale celor bogati erau ornamentate cu lambriuri sculptate. Peretii fara lambriuri erau adesea zugraviti in culori pastelate, cu picturi si forme care imitau motive din arta chineza sau cu reprezentari stilizate ale unor scene din natura. O caracteristica specifica era polita semineului, realizata din marmura sculptata, care avea deasupra o oglinda cu rama atent realizata. Draperiile si tapiteriile folosite erau din materiale fine, ornamentate cu motive diverse, predominand cele florale. Podelele erau din lemn asezat de regula pentru a forma modele geometrice, asemanatoare parchetului de astazi. Se foloseau covoare Aubusson si Savonnerie. Pentru a face viata cat mai placuta au fost create piese speciale de mobilier, cum a fost sezlongul sau masuta de scris.

In Germany si Austria, si mai ales in Bavaria stilul rococo s-a dezvoltat independent de influenta franceza intr-o maniera bogata si fantastica. Un exemplu este biserica lui Die Wies de langa Munchen, ale carei decoratiuni, creatie a lui Dominikus Zimmermann, erau de o exuberanta jucausa care nu mai poate fi intalnita la bisericile aflate la vest de Rin. Celebrul arhitect flamand François de Cuvillies a realizat celebrul Amalienburg Pavilion (1734-1740), o cabana regala de vanatoare, aflata la Muncen, care combina un stil neoclasic exterior cu interioare opulente.

In ultima parte a secolului stilul Louis XV a fost succedat de Louis XVI, caracterizata de o sobritate clasica, influentat de arta si arhitectura neoclasica. Mobilierul erau simplu, cu linii si unghiuri drepte, la fel si ornamentele. Camerele erau mai mici, mai putin formale si mult mai specializate : dormitorul, sufrageria, biblioteca, biroul, indeplineau roluri specifice, fiind aranjate ca atare. Lambriurile erau mai rar impodobite cu sculpturi, iar picturile murale reprezentau de regula compozitii cu elemente clasice, care au inlocuit treptat scenele de natura. Usile, ferestrele si semineele aveau un design clasic, rectagular. Tavanele era de regula simple, fara decoratiuni, doar in rarele cazuri cand se dorea un efect deosebit se pictau cu norisori sau cer albastru.

STILUL ADAM SI INCEPUTURILE DESIGNULUI INTERIOR IN AMERICA

Stilul Georgian, caracterizat prin mobilierul din mahon inchis la culoare si peretii acoperiti cu lambriuri sau tencuiti a dominat interiorul locuintelor engleze in prima parte a secolului XVIII. In deceniul al saptelea creatiile neoclasice ale arhitectilor scotieni Robert si James Adam au definit stilul britanic pentru urmatoarele decenii.

Robert Adam privea interioarele pe care trebuia sa le decoreze ca pe niste componente ale intregii structuri, tratand orice proiect cu deosebita atentie si grija, alegand exact acele decoratiuni, piese de mobilier si accesorii perfecte. Interioarele realizate de el se caracterizau prin formalism, simetrie, simplitate si folosirea unor elemente din vechile culturi antice, pe fondul unor suprafete decorate in culori delicate.

Acest stil i-a influentat foarte mult pe principalii producatori de mobilier ai vremii : Thomas Chippendale, George Hepplewhite, Thomas Sheraton.

In primele locuinte americane confortul si frumusetea erau doar detalii secundare, nedemne de a fi luate in seamn. In New England interioarele erau caraterizate in secolul XVII prin tavanele joase, semineele mari si ferestrele mici. Nevoia de confort a inceput sa apara cateva decenii mai tarziu, urmata de o tendinta de a infrumuseta camerele. Peretii erau acoperiti cu panouri din lemn, tavanul era mascat prin barne din lemn, iar podelele erau din scanduri late, uneori vopsite sau acoperite cu mici covoare. Pe masura ce comerciantii din coloniile americane au inceput sa importe carti despre stilurile arhitecturale si mobilierul din Anglia, a inceput sa se dezvolte stilul colonial, o modificare a celui georgian din Anglia. Camerele din casele celor bogati se remarcau prin ornamentele in lemn pictat, o abundenta de coloane si cornise, polite din lemn sculptat, podele din scanduri late. Pentru decorarea peretilor se folosea tapet de import, iar materialele textile la mare pret erau damascul si satinul, folosite pentru draperii sau tapiterii.