Tapiseriile - o istorie - partea 2
Această manufactură de tapiserie a fost înființată, în august 1664, de către Ludovic al XlV-iea, la îndemnul lui Colbert. Timp de 20 de ani principala activitate a manufacturii, condusă de Hinart, a fost țesutul " verduri-lor" (peisaje), potrivit tradiției flamande. De abia din 1684, sub direcția lui Philippe Behagle a început o perioadă rodnică din punct de vedere artistic.
Realizarea primelor mari suite de tapiserii "Faptele Apostolilor" după Rafael (1483-1520), "Cuceririle lui Ludovic al XlV-lea" după Jean-Baptiste Martin (1659-1735), "Tapiseria chineză" după Jean-Baptiste Monnoyer (1634-1699), Blain de Fontenay (1653-1715) și Guy-Louis Vernansal (1648-1729). în 1689 apare la Beauvals - odata cu executarea celebrei suite "Ornamente pe fond galben" după Jean Berain (1640 - 1711) șl Jcan-Baptistc Monnoyer - reînnoirea stilistică care va anunța nii.i secolului al XVIII-lea.
Dar greutățile financiare si sfîrșitul domniei lui Ludovic al XlV-lea șl din timpul Regenței nu au fost de natură sa ușureze gestiunea, adeseori deficitară, a administratorilor care s-au succedat. Numirea lui Jean-Baptiste Oudry (1686-1755) va salva manufactura Beauvais și îi va da un renume universal. Pictor al manufacturii începînd din 1726, asociat al administratorului Nicolas Besnier, în 1734, Oudry a exercitat pînă la moartea sa funcția de adevărat director, comparabilă cu cea a lui Charles Le Brun la Gobelins, asigurînd controlul întregii producții a manufacturii, garantînd perfecțiunea tehnică și calitatea artistică.
 |
Pretinzînd țesătorilor transcrierea exactă a desenului și coloritului, el Ie-a pus la dispoziție "picturi desăvîrșite ca niște tablouri de șevalet": suitele "Noile Vînători" (1727), "Jocuri cîmpenești " (1730), "Comedii" de Moliere (1732), "Metamorfozele" lui Ovidiu, (1734), "Verdurl delicate" (1735), "Fabule" de La Fontaine (1736). începînd cu 1735 manufactura țese "Istoria lui Don Quijote" după Charles Natoire (1700-1777). |
In sfîrșit, tapiseriile cu scene chinezești, cu scene mitologice și pastorale sînt și ele executate la Beauvais în aceeași perioadă. Ele se datorează lui Francois Boucher (1703 - 1770) a cărui îndelungată colaborare a fost una dintre cauzele succesului manufacturii, în secolul al XVIII-lea ("Sărbători italiene", 1736; "Istoria lui Psyche", 1741; " Suita chinezească", 1743; "Iubirile zeilor", 1749; "Fragmentede Operă", 1752; "Pastorala nobilă", 1755). Devenite frecvent obiectul unor cadouri diplomatice, produsele manufacturii de la Beauvais erau cunoscute astfel în întreaga lume.
Evoluția gustului a dus la părăsirea modelelor lui Oudry și Boucher, în favoarea celor ce aparțineau lui Jean-Baptiste Deshays (1729-1765) - " Iliada" lui Ho-mer, 1761; ale lui Jean-Baptiste Le Prince (1734-1781) - "Jocurile rusești", 1769 și mai ales ale lui Franțois Casanova (1727-1802)cu "Petrecerile cîmpenești ", 1773, "Țiganii", 1777 și altele. Suita "Pastorale cu draperii albastre și arabescuri", 1780, după Jean-Baptiste Huet (1745-1811) a fost ultima mărturie a influenței lui Boucher. Datînd din ultimii ani ai Vechiului Regim, trebuie citată tapiseria "Cucerirea Indiilor", 1785, după Etienne de Lavallee-Poussin (1733-1793), suita "Arte și Științe", 1788, dupăJean-Jacques Lagrenee (1739-1821), "Cele patru părți ale Lumii", 1788, după Jean-Jacques Le Bărbier (1738-1826).
în secolul al XlX-lea, Manufactura Beauvais se preocupă aproape în exclusivitate să realizeze tapiserii pentru scaune. Au fost țesute astfel numeroase ansambluri pentru mobilierul destinat palatelor imperiale și regale, în detrimentul tapiseriilor murale, întîlnite tot mai rar pe războiul de țesut. Se face apel la Jean-Demosthene Dugourc (1749-1825), Louis Saint-Ange (1780-1832), Friedrich Starke (1802-1872), Pierre Chabal-Dussurgey (1819-1902), Jules Dieterle (1811-1889) și alții. Tapiserii de o extremă prețiozitate sînt realizate după guașele lui Eugene Viollet le Duc (1814-1879); ne referim la decorația sacerdotală pentru catedrala din Marsilia (1851).
La sfîrșitul secolului al XlX-lea au fost executate și cîteva panouri decorative: "Anotimpurile" după Zuber (1892), "Grădina Luxembourg" după Ernest Quost(1901).
Incepînd din 1920 Manufactura a comandat cartoane pentru ansambluri de mobilier lui Paul Poiret, Jean Veber, Leonetto Cappiello, Emile Gaudissart. Iar Raoul Dufy va realiza cartoanele celebrului ansamblu "Paris", în 1937 Jean Lurcat a primit comanda ansamblului de mobilier "Icar". După război (bombardamentele din iunie 1940 au distrus la Beauvais clădirile manufacturii, ale cărei ateliere sînt instalate, din octombrie 1940, la Paris în incinta Manufacturii Gobelins), Henri Matisse avea să reînvie strălucirea tradiției tapiseriilor murale ale Manufacturii Beauvais: el crează, în 1946, cartoanele tapiseriei " Polinezia ".
Receptivă diferitelor tendințe artistice contemporane, Manufactura Beauvais a oferit în acești ultimi ani o nouă posibilitate de exprimare artistică unor pictori, sculptori, arhitecți, ca Le Corbusier, Sonia Delaunay, Gilioli, Vieira da Silva, Vasarely, Ubac, Penalba, Adam, Messagier, Hartung, Hajdu și alții.
MANUFACTURA AUBUSSON
Existența manufacturii Aubusson este marcată, potrivit primelor însemnări, la începutul secolului al XVI-lea. La sfîrșitul aceluiași veac, Margareta de Valois, prima soție a lui Henric al IV-lea, făcea importante comenzi acestor ateliere.
în 1665, la îndemnul lui Colbert, Ludovic al XlV-lea îi acordă statutul de Manufactură Regală. Continuînd să prospere și în vremea lui Ludovic al XV-lea, manufactura realiza cu precădere "verduri", dar și compoziții după cartoanele lui Oudry, Lancret sau Boucher, după scenele pastorale ale lui Huet sau copii după tapiseriile de la Beauvais și Gobelins.
Erau numeroase comenzile pe care noua burghezie le făcea pentru mobilier sau pentru draperii. Revoluția franceză va însemna începutul perioadei de declin a manufacturii a cărei redresare se va face simțită abia la începutul secolului al XX-lea - datorită lui Rougier și Sallandrouse. începînd cu anul 1665 se folosește marca: MRDE, țesută pe bordură sau Aubu (uneori Aubusson), urmată de o floare de crin.
 |
Artiști de mare renume și-au transpus cartoanele la Aubusson. Amintim în acest sens pe Jean Lurcat care, alături de Gromaire și Dubreuil, întemeiază la Aubusson, în 1939, o nouă școală națională de tapiserie. Aceasta continuă de fapt școala fondată în 1869, reorganizată în 1881 și transformată în instituție națională, prin decretul din 31 mai 1884. |
Au mai lucrat la Aubusson numeroși artiști de talia celor doi prieteni Fernand Leger si Le Corbusle, Emile Gilioli, Jacques Lagrangc, Marlo Prasslnos, Tourliere, Victor Vasarely, Robcrt Wogciskl, Alexandro Calder - pentru a numi doar pe cîțlva dintre el.