Covoare si scoarte romanesti
Arta covoarelor orientale, cu un stravechi trecut, pastreaza si astazi aceeasi faima, capatata atata prin tehnica teserii (cu noduri), cat si prin motivele ornamentale folosite.
Arta covoarelor orientale, cu un stravechi trecut, pastreaza si astazi aceeasi faima, capatata atata prin tehnica teserii (cu noduri), cat si prin motivele ornamentale folosite.
Designerii din zilele noastre cauta mereu texturi, culori si modele noi, astfel incat covoarele sa exprime cu adevarat ceva in locuintele celor care le cumpara.
Inca din antichitate, oamenii au dat diferite intrebuintari materialelor textile. De la folosirea lor ca paturi, pentru a se incalzi, pana la fabricarea unor modele elaborate din lana pentru a fi comercializate, acestea au fost, intr-un fel, in centrul vietii de zi cu zi a oamenilor.
De la popoarele nomade ale Asiei Centrale care - au fost primii confectioneri de covoare si pana astazi, confectionarea covoarelor a devenit industrie. Covoare caucaziene, decorate cu motive geometrice, iar cele florale sau animale sunt stilizate la maximum.
Istoria Manufacturii Savonnerie începe în primii ani ai secolului al XVII-lea și odată cu ea debutează într-adevăr istoria covorului în Franța. Întemeiată de Henric al IV-lea care a instalat-o în galeriile Luvrului, manufactura de covoare "lucrate în maniera Persiei și a Levantului " s-a extins, în timpul domniei lui Ludovic al Xlll-lea, cu alte ateliere. Instalate la Paris, pe malurile Senei, la poalele colinei Chaillot, în clădirile unei foste fabrici de săpun (" savon "), ele au păstrat denumirea acesteia: SAVONNERIE.
Existența manufacturii Aubusson este marcată, potrivit primelor însemnări, la începutul secolului al XVI-lea. La sfîrșitul aceluiași veac, Margareta de Valois, prima soție a lui Henric al IV-lea, făcea importante comenzi acestor ateliere.
Denumirea, devenită pentru numeroase țări sinonimă cu aceea de tapiserie, provine de la numele familiei Gobelin, "vopsitori în culori vegetale (roșii)", care și-au instalat atelierul, încă de la mijlocul secolului al XV-lea, pe malurile rîului Bievre, în cartierul Saint-Marcel. (Gobelins este forma plurală patronimică de la Gobelin).